TETRAEVANGHELUL POPEI NICODIM
205
dintre acestea, douà file albe la ineeput, numerotate separat, §i 320 file nume-rotate cu creionul la 1882. La sfirfit, filele 317, 318 fi 319 sint de asemenea albe x.
    Pergamentul subtire de 31 (— 31,4) cm X 24 (— 24,4) cm are adesea gàuri provenind de la fabricatie; filele 147 fi 148 sint formate dintr-un material mai gros. Coltul din dreapta, jos, este foarte tocit din cauza intrebuintarii. Pe lingà acest defect, manuscrisul a avut de suferit fi unele accidente 2.
    Caietele sint legate cu un fnur subtire de màtase ràsucità, de culoare verde-deschis : capetele fiecàruia dintre cele 6 fnururi sint trecute apoi prin gàuri fàcute in grosimea plàcii de lemn cu o sulà fi ies intr-un fant sàpat pe fata scoartei. De marginea superioarà fi inferioarà a cotorului este cusut cu màtase rofie un fnur din fire de cinepà, imbràcate in màtase rofie fi verde, care formeazà benzi alternind cu fire poleite cu aur fi argint. Scoartele din lemn de tei au pe muche, la cele trei laturi, cite 2 gàuri, unde erau probabil infipte cuiele in care se prindeau incuietori cu zale. Pe aceste scindurele sint bàtute cu cuifoare plàcile de argint ce ferecau manuscrisul. Marginile acestor plàci, corespunzind cu cele ale scoartelor de lemn, au fost scuriate ; totufi, intr-o mai veche legàturà, eie depàfeau dimensiunile lemnului, deoarece cotorul din zale de argint depàfefte sus fi jos cu cite 1,5 cm actuala legàturà. Acest amànunt, adàugat la lipsa fascicolei 16, sau tàietura adincà din placa de lemn, care nu apare fi la placa de argint, ar permite ipoteza cà legàturà actualà nu este cea de la origine, ci e datorità unei refaceri ce ajolosit aceleasi plàci de metal. Remarcàm de asemenea mica diferentà intre lungimea fi làtimea pergamentului, care deosebefte manuscrisul acesta de textele similare din fara Romàneascà fi Moldova in secolul al XV-lea fi inceputul secolului al XVI-Iea 3. Acest format ne trimite la textele bizantine fi la cele slave mai vechi.
     Textul. Cuprinsul este cel obifnuit tetraevanghelelor, atit de ràspindite in trecutul ortodox: tabelele care cuprind explicatii sau aratà capitolul sau paragraful (zaceala), precum fi data sau ocazia la care se cuvenea sa fie citite evangheliile in ordinea canonicà ; eie sint precedate de lista« capetelor» (glave), dar fàrà predosloviile arhiepiscopului Teofilact al Bulgariei, ceea ce ne trimite la un izvod mai vechi decit cel obifnuit slavdor meridionali in sec. XIV—XV, izvod complet necunoscut Tàrilor Romàne 4. La sfirfit, pericopele (zacealele) din evanghelia de la Matei ce se citesc in joia mare la liturghie fi in vinerea mare la vecernie.
    F. I—II albe.
      1	Vom respecta numerotafia veche, fàcutà cu creionul.
       2	Astfel, fila 117 are jos douà tàieturi paralele, fàcute probabil cu o lama grea, care stràbat pina la fila 93, iar la fila 118 tàietura se repetà o singurà data, in marginea de sus, pinà la fila 198. Aceeafi tàieturà prezintà sus fi placa de lemn a scoarfei din fafà. Cele douà tàieturi se datoresc probabil unor lovituri de sabie, inainte de repararea càrfii, datorate vicisitudinilor prin care a trecut tezaurul mànàstirii oltene càreia ii aparfinea. Este de remarcat cà fascicola 16 exista la data cind a avut loc acest accident, deoarece tàietura din dreapta are o intrerupere intre fascicolele 15 fi 17. Faptul acesta ne indeamnà sà credem cà legàturà a fost refàcutà — poate in secolul al XYlI-lea — dupà ce manuscrisul a suferit o degradare, pierzind chiar o fascicolà.
      3	Fafà de cei 31,3x23,5 cm ai ferecàturii fi 31 (—31,4) X 24 (—24,4) cm ai foii scrise, tetraevanghelul din 1436 al lui Gavriil Urie (Muzeul de Artà Ms. 4) are lungimea cotorului de 38 cm, làfimea plàcilor de argint de 23 cm, iar cel al postelnicului Marcea din 1518—1519 (ibid. Ms. 7) are 41,5 cm X 27 cm cu tendinea pentru celelalte manuscrise de a se lungi in detri-mentul lapmei ; aceastà tendinea este impusá de característica semi-uncialei románefti liturgice, mai subfire fi mai inaltà ca cea folosità in trecut.
     4	Y. fi Iafimirski, loc. cit.