218
ION-RADU MIRCEA
Cel de-al doilea reprezintà o cruce greacà cu capetele terminate in brate de ancorà ce se unesc ìntre eie, ìnchizìnd cite o floare de crin. Ambele motive au o larga ràspîndire în ornamentica sculptatâ de originà bizantina 1. Lipsa unui plan de detaliu desenat înainte de începerea lucrului pentru fiecare copertà, lipsa de varietate a tràsâturilor reliefului, datorità folosirii unui mie numâr de unelte, §i acestea probabil grosolane, stîngâcia în executie, ar indica nu un meçter specializat, ci un artist care a répétât din memorie §i destul de inabil un model pe care atît limba folosità, cît §i tipul iconografie arhaic §i motívele ornamentale, îl caracterizeazâ ca sîrbo-bizantin.
    Tetraevanghelul lui Nicodim si cultura veche româneascà. Analiza manu-scrisului din 1404—1405 pune o serie de probleme pentru ìnceputurile culturii româneçti, mai aies în 'J'ara Româneascà. Prin caracterele bizantino-slave aie miniaturii, prin grafia §i textul sâu arhaizant, acest monument apare izolat în cultura noastrâ medievalâ.
     Inscriptia de la sfîrçitul manuscrisului ne dezvàluie numele scriitorului, « popa Nicodim». Nu credem câ greçim atribuindu-i acestuia fi pictarea minia-turilor 2. în afarà de tràsâturile comune scrisului §i miniaturii datorite perso-nalitàtii autorului (defecte de compozitie, neîndemînare în execu|ie, inconsec-ventâ ce se întîlneçte atît în folosirea motivelor la miniaturi cît §i în grafie, calitatea inferioarâ a cernelii §i a culorilor), un ait element vine sâ confirme ipoteza noastrâ: la primul frontispiciu pentru evanghelia lui Matei, cifra 1
din marginea titlului (rrtdK<d> a) este legatâ de chenarul de aur, fiind continuarea graficâ a acestuia §i se répéta ca mi§care de condei în coada çoimului de deasupra. Redactia sa sîrbeascà, putin obiçnuità în literatura scrisâ §i în cancelaría din Tara Româneascà la începutul sec. al XY-lea 3 §i deloc în Moldova, ortografierea unor nume biblice ìntr-o formà pretentios greceascà4, ne-ar sugera §i ìn cazul lui Nicodim caracterul dublu, grec §i slav, al culturii scrii-torilor isihaçi din Balcani de la sf'îrçitul sec. al XIY-lea5, iar atribuirea originei sale greceçti în izvoarele sìrbe§ti ale timpului 6 capàtà o nouà confirmare. Nu ar fi exclus7 ca tot Nicodim sà fie §i me§terul improvizat al ferecàturii, càci fi aici întîlnim tràsàturile comune grafiei §i miniaturii, menzionate mai sus, precum §i folosirea redactiei sîrbe ìn textele de pe cele douà coperti de argint.
    A§a dar, la 1404 toamna — 1405 vara, cu mai mult de un an înainte de moartea sa, acest ctitor de mànàstiri pe ambele maluri ale Dunàrii, ìn Kraina vidineanà §i muntii Severinului §i apoi ai Gorjului, se gìnde§te sà-§i ìncbeie viata — dupà conceptia isihastà — printr-o muncà de scriere §i ìmpodobire a principalei càrti liturgice, tetraevanghelului. Personajul de vazà la sud de
     1	Gabriel Millet, Monuments byzantins de Mistra. Matériaux pour l'étude de l'architecture et de la peinture en Grèce au XIVe et XVe siècles. Album, Paris, 1910, pl. 49—1, pl. 56—3, pl. 57—2, 4, pl. 53-8, pl. 116-4.
     2	Yerbul HdnHCdTH nu se limiteazâ numai la scriere; în slava timpului $i chiar în limba românâ veche,« a scrie o icoanâ» însemneazà« a picta» (F r. M i k 1 o s i c h, Lexiconpalaeosla-vico-graeco-latinum, Yiena, 1862—1865, p. 478).
     3	Folosirea redac^iei sîrbe în sec. al XVI-lea am câutat sà o prezentâm çi s-o explicâm în studiul citât, Rélations culturelles, p. 309, n. 2.
     4	Vezi mai sus p. 308.
    5	Vezi Ivan Duicev, op. cit., p. 9.
     6	Vezi E m. Lazare s eu, op. cit., p. 274—275, anexe.
     7	J. E b e r s o 11, op. cit., p. VIII; A. N. Svirin, JJpeenepyccKa.H MUHuamwpa, Moscova, 1950, p. 8; S p. Cegàneanu, B.C.M.I., III, p. 3.