MO$TENIREA FILOLOGICA ?I LINGVISTICA A LUI I. BOGDAN
45
literare. Dacà interpretàrile istoriee au fost in parte corectate §i completate de cercetàtorii ulteriori x, dacà in ceea ce privefte exegeza literarà, cercetàrile de mai tìrziu au adus noi puncte de vedere 2, in schimb comentariile asupra limbii, in special la cei trei cronicari din sec. al XVI-lea, analiza dependentei stilistice fi cbiar lexicale la aceftia de textul cronicii lui Manasses fi comparatine textologice cu cronica lui Grigore Ureche n-au fost, practic, reluate de nimeni, eie pàstrindu-fi valoarea pinà astàzi. Astfel, la Cronica luì Macarie, I. Bogdan relevà coincidentele frazeologice cu textul lui Manasses, recurgind nu numai la versiunea slavonà, ci fi la originalul grecesc 3, dupà care dà un glosar al « tuturor cuvintelor rare (mai ales verbe, substantive fi adjective compuse, cuvinte stràine fi romànisme), pe care Macarie fi Eftimie le-au ìmpru-mutat din Manasses fi alte izvoare nepaleoslovenice... Mai toate — spune el — lipsesc in Lexiconul paleoslovenico-greco-latin al lui Miklosich fi deci lista noastrà va sluji drept o completare necesarà a acestuia pentru intelegerea textului bulgar al lui Macarie fi Eftimie»4. Comparatii cu textul lui Manasses, preeum fi o listà de cuvinte compuse luate din acesta sau create dupà modelul lui fi al lui Macarie, gàsim si in studiul la Letopiselul lui Azarie (p. 33—42). Pentru filologi, in special pentru lingvifti, aceste pàrti ale studiilor lui loan Bogdan prezintà o importantà deosebità, permitìnd sà se aprecieze cu multà exactitate caracterul acestei limbi « moarte» folosità ca limbà literarà in Tàrile Bomàne, afa cum in Apusul Europei, in Ungaria fi Polonia se intrebuinta limba latinà.
    La editiile de cronici slavo-romàne trebuie sà adàugàm publicatiile de texte literare, insotite de studii, printre care se remarcà, in primul rind, Vlad Tepes si naratiunile germane si rusesti asupra lui. Studiu critic (Bucurefti, 1896, XX + 170 p. -f- 5 pi.), in care pe filologii slavisti ii intereseazà, in afara textului, reprodus dupà mai multe versiuni, consideratile lingvistice asupra numelui lui Vlad Tepef fi analiza filologico-literarà a povestirilor rusefti. Defi ulterior a fost dat la ivealà cel mai vechi text al acestora, scris (sau poate copiat pentru prima datà) la 1486 fi transcris in 1490 de gramaticul rus Eufrosin 5, conclu-ziile lui loan Bogdan asupra autorului fi limbii operei ràmàn, dupà pàrerea noastrà, in picioare. Eie au càpàtat o confirmare temeinic fundamentatà in cercetàrile filologului sovietic I. S. Luria, care a consacrai Povestirilor o amplà monografie, ìnsotità de 11 variante (I. Bogdan publicase patru din mai multe cunoscute de el pe atunci) 6. Iatà ce spune I. S. Luria intr-un artieoi de sin-tezà, publicat recent in « Romanoslavica»: «Pàrerea lui I. Bogdan despre povestirea slavà ca monument scris de un càlàtor rus pe baza povestirilor orale auzite in Ungaria si Moldova ni se pare invulnerabilà. La fel ni se pare fi
      1	Cf. sinteza actúala cu bibliografia fundamentalà in: Istoria Romàniei, voi. I—IV, Ed. Academiei, 1960—1964, precum fi studiile introductive ale lui P. P. Panaitescu la Cronicele slavo-romàne din sec. XV—XVI.
      2	Vezi, in special, dintre ultímele lucràri de sinteza: N. Cartojan, Istoria literaturii romàne vechi, I—III, Bucurefti, 1940—1945; § t e f a n Ciobanu, Istoria literaturii romàne vechi, I, Bucurefti, 1947; Al. P i r u, Literatura romàna veche, ed. 2, Bucurefti, 1962; Istoria literaturii romàne, I, Ed. Academiei, Bucurefti, 1964.
      3	Vechile cronici..., p. 77 — 89.
4	Ibidem, p. 97 (Glosarul la p. 97—102; comentariu asupra limbii la p. 102 — 103).
     5	A. D. Sedelnikov, JIumepamypHan ucmopun noeecmu o JJpaKy/ie, «H3BeCTHH no pyccKOMy >i3biKy h cjiobcchocth AH CCCP », I, Leningrad, 1929, p. 621—659.
     6	Úoeecmb o Hpaicyne, HcciieflOBanne h noATOTOBKa tckctob 9l. C. Jlypte, Moscova—Leningrad, 1963, 211 p., cu o serie de ¡lustraci in afarà de text.