ISTORICITATEA EPICII ORALE ROMÂNEÇTI
225
Pe de altà parte, in numeroase forme epice dunàrene, slave fi românefti, cetàfile sint figurate literar prin fecioare1. Aceasta ne-a permis sà identificara, in anecdótica baladei, reflectarea cuceririi cetàjii Chilia in anul 1465 de càtre Çtefan cel Mare, care a luptat ìntr-adevàr cu aceastà ocazie ìmpotriva turcilor fi a tàtarilor. Al. Amzulescu nu discuta aceastà argumentare, ci mutind ìntreaga problematica in domeniul unei analize artistico-stilistice pur formale, incearcà sà ocoleascà dificultadle din calea tezei ce o susjine, incercind sà lege genetica baladei de un pretins procès « sincretic». Ceea ce nu observà insà autorul e cà utilizarea aceleiafi stilistici
     1	Tipul amazonio este un personaj frecvent in epica slavà dunàreanà. E1 pare tot atit de frecvent fi in versurile romànefti din aceeafi regiune. Numele fetei este asociat totdeauna cu al unei cetàji: « Ana Giurgiuveana» in epica lui Iancu de Hunedoara, sau « Stanca Belgrà-deana», legatà de faptele aceluiafi. ín folclorul bulgar existà personajul « bojena romanka» adicà « luptàtoarea bizantinà». Faptul cà in jurnalul expedijiei burgunde din 1445, scria de Jehan de Wawrin, se spune cà cetatea Mangaliei ar fi fost zidità de « regina amazoanelor» nu este lipsit de legàturà cu aceastà poeticà a Dunarii, unde femeia provoacà pe voinic, punindu-1 la incercare. O indicaJie cit se poate de interesantà ne-o oferà citeva colinde ardelene publícate de Sabin Dràgoi fi Al. Viciu, variante ale unei aceleiafi anecdote : un june plecat la vinàtoare este intrebat de unde vine. Ràspunzind cà de la vinàtoare, el este contrazis de o fatà, care il denunfà cà n-a fost la vinàtoare, ci la iubità. Dialogul intre june fi fatà se desfàfoarà intr-un limbaj care la prima vedere pare inexplicabil :
                            —	Tu, fatà, nu minia,
                               Cà dacà mi-i minia,
                                 Murgu-n pinteni stringe-l-oi Sus la tine sàri-oi,
                                     Cosila tàia-Ji-oi,
                               Sus in turnuri pune-Ji-oi (Al. Viciu, Colinde din Ardeal,
                                                                  Bue., 1910, p. 149, nr. 74).
                               —	Grài fata-njoljolatà Din turnul joljanului ;
                            —	June a fost la-nsuratu,
                                §i nu-fi dà pe càpàtatu.
                              —	Taci tu iath-njoljolatà Cà eu de m-oi miniere Sus la tine voi sàltare
                                  Din cosila ji-oi tàiare Cu joljanul, te-oi legare De virful joljanului Sà te batà vinturile
                             Ca pe june gindurile» (S. Dràgoi, 303 colinde, Craiova,
                                                                        f.a., nr. 232).
      Sabin Dràgoi trece cuvintele « jorjolatà», « joljanul», « injoljolatà» la glosarul « de provin-cialisme fi cuvinte al càror injeles nu-1 cunosc», (p. XXXX) incercind sà explice pe«injoljolatà» prin« invelità in julj», dar làsind semnul intrebàrii, care aratà cà« nu ftie injelesul precis». Baca aceastà familie de cuvinte ar descinde din «giulgiu», cum se explica «turnul joljanului»? Sensul acestor cuvinte misterioase se làmurefte insà prin alte variante:
                            —	Taci tu fatà din cea poartà Cà eu de m-oi minia
                                Eu la tine voi sàlta §i cosila Ji-oi tàia Si din sus Ji-oi arunca-o Pe virful giurgeanului Sà mi-o batà vinturile
                             Ca pe mine gindurile... (S. Dràgoi, op. cit., nr. 10).
                                —	Taci tu fatà giurgiuleancà din virful Giurgiului,
                                Cà de m-oi sui la tine zo cà n-oi pàji-o bine, cosila Ji-oi tàia,
                                 sus in virf fi-oi ridica (Al., Viciu, op. cit., p. 120, nr. 18)
15 - c. 133