190
ZLATCA IUFFU
in aceastà parte a tàrii. Din aceste prime eercetàri au iefit insà la ivealà 98 de ma-nuserise, a eàror deseriere sumarà s-a publieat in «Romanoslaviea»1. Numàrul lor, desigur, este mai mare fi va fi sporit pe màsurà ce vor fi cercetate noi fonduri. Ioan Iufu impreunà cu prof. Victor Bràtulescu, au cercetat in anii 1960—1963 fondurile de manuscrise slave din mai multe biblioteci din Moldova, fi anume de la mànàstirile Dragomirna, Sucevita, Putna, Neamtul, Secul — vechi centre ale culturii feudale—, de la Biblioteca centrala «M. Eminescu» din Iafi, de la Arhi-vele statului din Iafi, precum fi de la Biblioteca episcopalà din Boman. Exami-nind manuscrisele, primul sub raport lingvistic, literar fi istorie, celàlalt sub raport artistic — miniaturi, ornamente, legatura — acefti cercetàtori au ìntoemit descrierea preliminarà a 650 de manuscrise pàstrate in fondurile amintite. Dar, ca §i pentru Transilvania, aceastà cifrà nu reprezintà totalul celor existente fi nici totalul celor cercetate. Dupà cum spunea I. Iufu, pe lingà fondul Academiei Bepublicii Socialiste Romania, «in diferitele biblioteci din tara noastrà mai sint incà 1200 de manuscrise slavone pe care am avut posibilitatea sà le cercetez»2.
    Trecindu-i prin minà circa 1600 de manuscrise 3, el a ajuns la formularea unor constatàri fi ipoteze, pe care le-a expus in trei articole, apàrute in pragul mortii sale, fi care se axeazà in jurul a douà probleme:
    I.	Posibilitatea de a diferentia, pornind de la redactia slavonei in care sint scrise manuscrisele, pe cele aduse din alta parte de acelea care provin de la copifti romàni.
    II.	Originea prototipurilor manuscriselor slave copiate in 'Jarile Romàne in sec. al XV-lea — al XVII-lea.
     Cum ipotezele fi concluziile sale sint o incercare de a explica unele realitàti constatate cu ocazia intoemiri descrierilor menzionate, le vom expune succint pornind de la un exemplu concret, fi anume de la situatia celui mai important fond de manuscrise slave din Moldova, fondul de la Dragomirna 4.
     Tabelul in care am sintetizat datele principale despre cele 167 de manuscrise slave de aci se bazeazà pe descrierea intoemità de I. Iufu fi V. Bràtulescu 5, deseriere pe care am verificat-o incà o datà, in cursul cercetàrilor intreprinse la fata locului, impreunà cu prof. V. Bràtulescu in vara anului 1964® fi sin-gurà in luna iulie 1966®.
     1	I. Iufu, Manuscrisele slave in bibliotecile din Transilvania fi Banat, in Rsl, Vili, 1963, p. 451-467.
     2	I. Iufu, Mànàstirea Moldovi\a, — centra cultural important din perioada culturii romàne in limba slavonà (sec. XV—XVIII), in« Mitropolia Moldovei fi Sucevei», an. XXXIX, 1963, nr. 7—8, p. 428.
      3	Cf. I. Iufu, Despre prototipurile literaturii slavo-romàne din sec. al XV-lea, in «Mitropolia Olteniei», an. XV, 1963, nr. 7—8, p. 516.
4	Defi la Neamfu existà un numàr mai mare de manuscrise, acestea provin majoritatea
din epoca lui Paisie Velicicovski (sec. XVIII—XIX). Vezi A. I. Iafimirski, op. cit., p. 515-583.
      6 Manuscrisele slave din Moldova. I. Fondul mànàstirii Dragomirna, 1962 (in manuscris). Stabilirea redaefiei, traducerea textelor, datarea fi localizarea manuscriselor este fàcutà de I. Iufu, iar descrierea laturii artistice a lor: miniaturi, frontispicii, iniziale, legatura fi ferecàtura, aparfine prof. V. Bràtulescu. Munca pentru aflarea fi descifrarea fiecàrui filigran in parte a fost fàcutà in comun.
      6 Mànàstirea Dragomirna, care se gàsefte la 12 km N-V de Suceava, a fost zidità in primul deceniu al sec. al XVII-lea de cunoscutul càrturar moldovean mitropolitul Anastasie Crimea. Cele 167 de manuscrise slave pe care le posedà provin din mai multe mànàstiri (Moldovifa — prima ctitorie a lui Alexandru cel Bun — , Voronef, Putna, Solca, Sucevifa) fi din bisericile din Vama, Broscàufi, sf. Niculae din Suceava, Gavrilefti, Gemeni, Horodnicul de Jos, Siret fi aitele. Pentru istoricul mànàstirii fi vicisitudinile prin care a trecut, mai ales in vremea lui Vasile Lupu, vezi Ipolit Vorobchievici, Istoria sf. mànàstiri Dragomirna, Cernàufi, 1925.