162
ÇERBAN PAPACOSTEA
nului, i-a slujit regelui Ungariei ca act de justificare imediatà în fata celor ce aveau dreptul sä-i cearä socotealä, pentru cä avansaserä subventii bâneçti, anume papa Pius al II-lea §i Venetia. Matei Corvin i-a transmis papei textul pretinsei scrisori de tràdare a lui Vlad 'J'epeç, text care nu s-a pästrat decît în Comentariile lui Enea Silvio. Venetiei, regele Ungariei i-a trimis explicatiile de rigoare, dacä nu §i o alta copie a scrisorii. La 26 noiembrie 1462 solul Venetian vestea conducerii republicii arestarea lui Vlad Tepeg, iar nu mult timp dupä aceea i se trimitea solului confirmarea primirii acestei înçtiintàri, precum §i a unei scrisori trimise în aceeaçi cbestiune de însuçi Matei Corvin 1. Açadar, abia ìnapoiat din « Campania» al cärei singur « succès» a fost întemnitarea domnului réfugiât în Transilvania, Matei Corvin întreprinde la sfîrçitul anului 1462 §i la începutul celui urmätor o actiune diplomatica de explicatii, dacä nu chiar de justificare, fata de cei care învestisera nu numai nädejdi, dar §i însemnate mijloace pecuniare în aceastâ încercare de stävilire a expansiunii otomane în Europa.
     lata de ce aparitia primelor înregistrari scrise aie povestirilor despre Ylad 'Jepeç în aceeaçi perioadà în care s-au produs întemnitarea domnului muntean çi Campania de justificare a lui Matei Corvin nu pot fi considerate o coincidenza fortuita. Aparitia, la sfîrçitul anului 1462 §i în cursul anului 1463, a primelor texte eu relatarea faptelor lui Vlad 'J’epeç: manuscrisul de la Viena, incorporât în cronica lui Thomas Ebendorfer, Comentariile lui Enea Sdvio Piccolomini fi Povestirea în versuri a lui Michael Beheim 2 nu constituie, afadar, decît un aspect al campaniei propagandistice menite sà acopere abandonarea de càlre regele Ungariei a acfiunii antiotomane la indeplinirea càreia se angajase.
    Cercetarea izvoarelor contemporane ne îngàduie însa sä coborîm discutia din domeniul ipotezelor pe terenul mult mai solid al documentatici istorice.
      1	« . .. easum retentionis Draguli olim voivode... circa quam rem. idem serenissimus Rex etiam per suas litleras nobis scripsit» (s.n.) ; Nagy Ivän $i B. Nyäry Albert, Magyar diplomacziai emlékek, Màtyàs kiràly koràból 1458—1490, vol. I, Budapesta, 1875, p. 172. Cä senatul Venetian nu s-a declarat satisfäcut de explieatiile furnizate de Matei Corvin se poate constata din instructiunilc date la 18 aprilie 1463 — deci cinci luni dupä intemnitarea lui Vlad 'J’epej — solului trimis la Matei Corvin. ìntr-adevar, senatul Venetian cerea o informare completä asupra imprejurärilor care au provocat hotärirea lui Matei Corvin: « Studiosus eris intelligere condi-tiones regni illius, et in specie volumus quod nos advises qualiter se habuit negocium Dragulli Valla-chiae (s.n.), dando nobis advisationem de ilio qui impresentiarum reperitur vayvoda in partibus illis... » ; Monumenta speclantia historiam Slavorum meridionalium, XXIÌ, Zagreb, 1891, p. 241.
     2	In versiunea lui Michael Beheim apar concomitent cele douä teze fundamentale ale justificärii lui Matei Corvin: intelegerea lui Vlad '|'epe§ cu turcii si cruzimile comise de el. Cea mai mare parte a poemului este consacrata expunerii cruzimilor lui fepe? (primele 950 versuri) ; a doua parte (ultima sutä de versuri) expune trädarea $i arestarea domnului muntean.
      In mintea lui Vlad incoltele ideea intelegerii cu Mahomed al II-lea, càruia ii trimite o solie ; propunerea sa este acceptatà de sultan, din partea càruia obtine iertarea, cu conditia prinderii §i predàrii lui Matei Corvin:
« Ich will versuchen, ob es döcht,	Dy er wider in het getan,
«das ich sein huld erwerben mocht»,	daz weit er in er gegen schan
also (ge)dacht der fraiser.	und allez pringen wider:
    Er schikt sein potschafft da zu hant	Kung Matiasch von Ungarn her
dar er denselben haiden vant,	und auch sein pesten ret, weit er
disem türkischen kaiser	pringen und richten nider
   Liess er sagen die mere:	Und geben in sein hande,
weit er in nemen zu genat	der Türk im widerumb enpot:
und im vergeben solche tat,	tet er das, so het er genat
misshandelung und swere	seiner schuld allersande».
(G. C. Conduratu, op. cit., p. 53).