128 PANDELE OLTEANU vasai Portii otomane, dar bueurindu-se de deplina autonomie interna. Situatia din Ungaria ereea pericolul mahomedanizàrii. Exemplul unor populatii din sudul Dunàrii treeute la mahomedanism arata cà faptul era deplin posibil. De aceea autorul cazaniei indeamnà pe aseultàtorii sài sà-fi pàstreze credinta creatina cu orice sacrifichi, chiar dacà turcii, tàtarii, limbile rele sau alti imparati pàgini le-ar lua averea, femeile, copii *. Autorul incepe cu turcii, fiindcà ei reprezentau primejdia imediatà, ceea ce ne-ar duce in preajina anului 1540. Rezistenta anti-otomanà pe tàrim ideologie, combaterea credintei otomane fi intàrirea conftiintei ereftine este o preocupare seinnificativà, pe care numai presiunea otomanà asupra unor populatii ortodoxe o poate explica. Un fenomen asemànàtor inregistràm la inceputul sec. XVI fi in 'J’ara Romàneascà, mai tìrziu in Moldova, unde scrieri ca ìnvàtàturile lui Neagoe Basarab sau Cronica lui Eftimie urmàresc combaterea ideologici musulmane fi infiereazà pe renegati 2. Influenza calvinà atit de puternicà, publicarea versiunii romànefti cu sprijinul cercurilor calvine dovedesc cà prototipul a putut fi scris pe la jumà-tatea sec. XVI. Populatia maghiarà din regiunile vecine a fost calvinizatà intre 1550 fi 15603. Pentru ca versiunea romàna sà se tipàreascà in 1564 sau putin dupà aceea trebuie sà admitem cà originalul se scrisese mai inainte, avusese timp sà circule, sà fie cunoscut fi sà fie tradus. Versiunea romàneascà, la rindul ei, a circulat un timp in manuscris. Diaconul Coresi ne spune in epilog cà « am aflat aceste tilcure». Dupà informatiile de care dispunem astàzi nu putem fixa data precisà a scrierii prototipului, ilici a traducerii lui in romànefte. Ea poate fi insà afezatà cu sigurantà intre momentul pàtrunderii calvinismului in Ungaria fi anul tipàririi Cazaniei I a lui Coresi nu mult dupà 1564. Molitvenicul din anexà nu s-a putut traduce inainte de 1551 sau 1559, cind s-au tipàrit cele douà editii ale originalului unguresc: Agenda calvinului Heltai Gaspar din Cluj. Concluzii. Cercetarea coinparativà a textelor ucrainean fi romànesc intre-prinsà de noi asupra unei càrti ce ocupà un loc la fel de important in istoria limbii fi culturii romàne fi a celei ucrainene poate da o idee asupra posibili-tàtilor de care dispune metoda fi disciplina ftiintificà pe care intemeietorul ei, Ioan Bogdan, o numea « filologie slavo-romàna». Preocupàrile noastre ftiin-tifice din ultimii ani, care au dus fi la identificarea originalului celei de a doua Cazanii a lui Coresi, continua astfel o traditie mereu vie. Convingerea noastrà este cà aportul slaviftdor la studiul vechii culturi romànefti devine cu atìt mai necesar cu cit, in locul repetàrii unor afirmatii preluate de la inaintafi, la baza viitoarelor monografii fi sinteze trebuie sà stea cercetàrile originale, verificarea ipotezelor formulate anterior, ori care ar fi autoritàtde pe care se sprijinà. Trebuie sà aprofundàm cercetarea textelor originale ale vechilor traduceri romànefti, comparind diversele manuscrise fi variante. Acesta a fost spiritul in care a lucrat intemeietorul slavistica romànefti fi in acest spirit trebuie sà lucràm fi noi, stràduindu-ne sà ducem mai departe opera inaintafilor, chiar s-o depàfim, pentru cà astàzi ne bucuràm de alte conditii de studii decit in trecut. ‘ «Xotb 6bi >'3hjih myptfu, a xotl TaTape, a xotb H3faiKb hkmìì imxbm, a xoTt hkmh uapeBe noraHUH, a»ci> B03MyT,i> havbhh Harne, a xotb >Kony, a xoti> flbxH, iirro 6w eore jihuiujih B-Èpy Bainy... uute daÙMe u lo/ioey Hauiy flijiH hmh Boworo h hìjih napcTea ero... » (PN, p. 176). 2D. Zamfirescu, Invàfàturile lui Neagoe Basarab. Problema autenticilàfii, in Rsl, Vili, 1963, p. 368. 3 Iovanyi S., Reforma in Ungaria pinàla 1565, Budapesta. 1921, p. 312 — 395, (in limba maghiarà).