216
ION-RADU MIRCEA
toare a capului lui Isus càzut pe urnàr, si îrçit de suferintà, ca §i vigoarea cu care artistul a ftiut sâ infàti§eze corpul gol sau cele douà personagii sìnt compromise de proportia data picioarelor lui Isus, prea scurte pentru restul corpului1, §i mai aies de miçcarea lor falsà ce poate fi explicatà prin incercarea artistului de a continua aceeaçi miçcare de unduire, care stràbate ca un fior scena. Aceastà scenâ este încadratâ de un chenar format din 16 iconite dreptunghiulare, inchise in chenare cu arcada trilobatà, unele pe colonete avìnd bine marcate bazele §i capitelele. In eie sînt reprezentati apostolii §i evangheliçtii, precum §i busturi de îngeri cu cîte un toiag, terminât cu o cruce dublâ, §i de serafimi. Apostolii §i evangheliftii apar çezînd pe jeturi §i tinìnd cite o carte sau un rotul intr-o minà, iar cu cealaltâ binecuvintìnd. Dacà proportide figurdor, prea mari, §i ale corpurilor, prea robuste, nu corespund realitàtii, mi§carea este sugeratà cu multa expresivitate iar fórmele cu un puternic relief.
    Deasupra fiecàrei arcade se afià inscris intr-un cartu§ dreptunghiular numele celui reprezentat. în partea stingà sfintul Pavel (c<Kf>TH IIdK<fAK>), sfintul Petru (c<Kf>TH IIíTpkj, sfintul Luca (c<KfTH> dov'Kd), sfintul Yartolomeu (c<KfTH> ñapTOAOAííH), sfintul Iacov (c<K(TH> IdKOKh), in dreapta, sfintul « Iovan» (c<Kf>TH <H>WKdHK), apoi alt sfìnt « Iovan» (c<KfTH> <H>WKdHk), sfintul Matei (c<KfTH> dldTJH), sfinttd Marcu (c<kìth> dldpKo), sfintul Toma (c<kìth> ToAXd), jos, sfintul V.... (c<Kf>T<H> E...) §i sfintul Filip (c<kíth> ^hahiik).
    O asemenea incadrare a scenelor de pe copertele de metal ale tetraevan-ghelelor fi icoanelor este obiçnuità lumii sud-dunârene, mai ales Bizantului, iar pe teritoriul fàrilor Bomàne, ea apare destul de rar in sec. XV—XVI. Se remarca lipsa ìntre apostoli al lui Simeón §i Andrei, obiçnuità acestor repre-zentàri. In locul lor apare aci numele répétât «sfintul Iovan» (o datà sub
forma cth COkjhk §i sub el a doua oarà, c. (V'ÌKdHk). S-ar putea sà avem de a face cu una din greçelde de scriere ale argintarului, care a desfigurat numele lui Simion in cth (x)K4Nk. Cit privefte pe « sfintul» V... » care apare in locul lui Andrei, nu poate fi Vartolomeu, care este mentionat.
    Cealaltâ copertà înfàti§eazà« învierea» sub forma« Anastasis». Cu aceea§i putere de evocare, artistul redà in centru pe Isus, de proportii mult mai mari decit celelalte personagii, conform principiilor esteticii bizantine ; crucea masiva purtatá de el depâçefte cu mult cadrul scenei, intrerupind cartuçul dublu cu inscriptia. Sub picioarele lui Isus, o banda in unghi, cu vìrful in jos, transforma in postament cele douà porti frinte ale iadului, redate de obicei incrudiate in X sau in V. £>i aci vìrful unghiului sau piciorul unuia dintre personagii sparge cadrul scenei, dovedind cà lucrarea a fost facutà fàra schità prealabilà. Spre dreapta apar Adam §i Eva iar in spatele acesteia, pierzìndu-se in perspec-tivà, §irul urmafilor, sugerat numai prin trei cliipuri de barbati. De cealaltà parte, in dreapta, douà figuri incoronate, cu nimb in juriil capului, in vefminte bógate, unul cu barbà, celâlalt adolescent, intruchipeazà — dupà canon — pe Solomon §i David2. Prin veçmintele lor regesti, de tip bizantin (nu antic), in cute largi §i simple, prin trupurile lor drepte, grupul din aceastà scenà apare in contrast evident cu agitatia de miçcàri si falduri a grupului celor din stìnga.
     1	Silit parca de spa(iul mie ce-i ramine in partea de jos a plàcii.
     2	David, cu chip juvenil fi cu o imbräeäminte oarecum deosebitä, fi Solomon au fost identificati cu Vladislav fi so^ia sa Anca (N. I o r g a fi G. B a 1 f, Histoire de Vari roumain ancien, Paris, 1902, p. 34.) Teodora Voinescu (in Studii asupra tezaurului etc., P- 60—61), fi apoi Virgil Vätäfianu(in Istoria artelor etc., vol. I, p. 456) resping aceastà identificare.