GENEZA ÇI RÂSPlNDIREA POVESTIRILOR DESPRE TEPEÇ
161
regelui Matei de a intra într-adevàr în râzboi cu turcii printr-o Campanie de restaurare în 'J’ara Româneascâ. Atent la conflictul sàu eu împâratul Frederic al III-lea de Habsburg, care, sprijinit în Ungaria de un partid puternic, recrutât din rîndurile magnatilor unguri, revendica pentru sine coroana Sf. Çtefan, Matei nu avea intentia de a lua asuprâ-fi riscurile unei confruntâri militare eu Imperiul otoman, atîta timp cît un atac dinspre Apus îi putea périclita în orice clipâ pozitia în Ungaria însâfi 1. i_)e altminteri, cînd Matei Corvin ajunsese în punctul cel mai avansat al înaintârii sale — Brafovul — trecuserâ mai bine de doua luni de cînd unele din autoritàtile ardelene încheiaserà acorduri eu Radu cel Frumos, noul domn instalat de turci 2. Solutia întelegerii eu Radu, deci de acceptare a faptului împlinit — instaurarea dominatici otomane asupra farii Românefti — i s-a parut, fârâ îndoialà, preferabilà lui Matei Corvin în conjunctura politica existentâ. în aceste împrejurâri politice s-a nâscut conflictul dintre regele Ungariei fi domnul 'Jârii Românefti, acum pribeag în Transilvania.
     împrejurârile imediate ale acestui conflict, care în decurs de cîteva luni a transformat o legatura de colaborare politica fi militarâ, adusâ fi la cunoftinta unora dintre puterile europene fi sprijinità de acestea, într-o dufmânie cel putin tot atît de notorie, ne râmîn încâ necunoscute din pricina sâràciei izvoa-relor de care dispunem în stadiul actual al documentatici. Dar concluzia acestui conflict este îndeobfte cunoscutà: arestarea fi întemnitarea lui Ylad Tepef, în momentul în care Campania de restaurare a sa în domnie fi de alungare a turcilor din 'J'ara Româneascâ era pe punctul de a începe (noiembrie, 1462).
     Date fiind însâ antecedentele diplomatice amintite mai sus, aceastâ întor-sâturâ radicalâ a cursului politicii lui Matei Corvin nu putea ramine un simplu episod al raporturilor dintre regele Ungariei fi domnul 'J’ârii Românefti. Interesul generai cu care a fost urmâritâ în Europa lupta lui Vlad Tepef împotriva turcilor fi concursul pecuniar acordat lui Matei Corvin de Roma fi Venetia 3 pentru sprijinirea acestei lupte, a cârei însemnâtate europeanâ era astfel recu-noscutâ, impuneau o explicatie publicâ subitei fi radicalei modificâri politice, care s-a încheiat nu numai eu întemnitarea lui Vlad 'Jepef, dar fi eu renuntarea la actiunea militarâ antiotomanâ. Referindu-se la arestarea fi întemnitarea lui Ylad Tepe§ de câtre Matei Corvin, N. Iorga serie: « Trebuia o îndreptâtire pentru aceastâ nedreptate. .. Se nâscocirâ astfel scrisori, pe care le-ar fi adresat, în noiembrie, Ylad, din Ardeal, de la Cisnâdie (Rotei, Rivethel), Sultanului. . ca fi Marelui Vizir fi domnului Moldovei/> 4. Interceptatâ de oamenii lui Matei Corvin, scrisoarea, autentica sau plâsmuitâ 5, adresatâ de Vlad fePe§ sulta-
       1	Pentru conflictul dintre Frederic III si Matei Corvin, care nu s-a incheiat decit in 1463 prin ratificarea tratatului incheiat intre cei doi adversari in anul precedent, v. W. Fraknoi, op. cit., p. 95 ; realizarea acestui acord se datoreazà in mare parte actiunii diplomatice a papei Pius al II-lea, doritor sa-l elibereze pe Matei Corvin de preocupàrile sale in Europa Centrala, pentru a-1 indruma spre lupta antiotomanà.
       2	Hurmuzaki, vol. XV, p. 58 ; cf. N. I o r g a, Istoria Romànilor, vol. IV, Bucure^ti, 1937, p. 141.
       3	Merita sa fie subliniat faptul cà solul Venetian Tommasi 1-a insofit pe Matei Corvin de-a lungul intregii sale« campami», care s-a incheiat la Brasov ; v. N. Iorga, Istoria Romànilor, vol. IV, p. 142.
       4	N. Iorga, Istoria Romànilor, vol. IV, p. 141.
        5	Autenticitatea scrisorii, pusa la indoialà de G. C. Conduratu, op. cit., p. 154 $i contestata printre al(ii de N. Iorga, Istoria Romànilor, vol. IV, p. 141 —142, a fost sus^inutà de curind, farà argumente de altminteri, de F r. B a b i n g e r, Maometto il Conquistatore e il suo tempo, Torino, 1957, p. 312.
  ll—o. 133