I. BOGDAN $1 B. P. HASDEU
263
gicum Magnum Romaniae Hasdeu s-a oprit, in treaeat, asupra acestui aspect, sustinind cà loan, Farca§ §i Lituan « erau kinezi», «dar singur unul era voie-vod » 1.
    Desigur cà meritul lui I. Bogdan este incontestabil, pentru cà a realizat in istoriografia noastrà primele studii consacrate acestor institutii, dar nu trebuie trecute cu vederea cà cele dintii ìntrezàriri sint ale lui Hasdeu, pe baza càrora s-au initiat asemenea lucràri. Studiile lui I. Bogdan au descbis un cimp mai larg de cercetare pentru lucràrile de sintezà ale lui Radu Rosetti, C. Giurescu Dinu C. Arion §i, mai recent, Emil Vìrtosu, creind astfel o traditie in ftiinta romàneascà 2.
    P. P. Panaitescu atrage atentia asupra faptului cà aceste lucràri, mai cu seamà nótele §i comentariile din Documentul Rizenilor (1908) §i din Documéntele lui Stefan cel Mare (1913) formeazà « un adevàrat repertoriu al institutiilor veebi romàne§ti», un «adevàrat dictionar de termeni» 3. Ìntr-adevàr, preo-cuparea filologicà este mult mai accentuatà in aceste studii. Cele 80 de note, de exemplu, din studiul publicat in 1908 4, cuprinzind 56 de pagini de tipar, sint un adevàrat tezaur al istoriei cuvintului, conceput dupà cunoscuta metodà a lui Hasdeu, cu largi referiri de istorie, filologie, folclor etc., a§a cum apare, in mod deosebit in « Arhiva istoricà a Romániei», Cuvente den bátríni §i Etymo-logicum Magnum Romaniae.
★
     §coala istorico-filologicà a lui B. P. Hasdeu a dat reprezentanti de seamà, dintre care unii, la rindul lor, au fost creatori de noi cúrente, urmind legea progresului §i a dezvoltàrii stiintei : loan Bogdan in istorie, cu largi preocupàri filologice, Lazàr Sàineanu in lingvisticà, Moses Gaster in folclor, Ion Bianu in bibliografie, llie Bàrbulescu in filologie §.a.
    Dintre toti, loan Bogdan este cel mai atotcuprinzàtor, mai consecvent, continuind timp de trei decenii preocuparea istorico-filologicà a activitàtii lui Hasdeu. Ea a fost aprofundatà §i completatà de I. Bogdan, care a adus astfel noi §i valoroase contributii §tiintifice in domeniul raporturilor romàno-slave. Analiza documentará, criticà, severà §i meticuloasà, cu referiri la domenii inrudite, formeazà característica fundamentalà a activitàtii §tiintifice a lui I. Bogdan. Anumite aspecte din complexul si vastul orizont ¡-¡tiintific al lui Hasdeu au ràmas, cum era fi firesc, in afara preocupàrilor lui I. Bogdan. Eie au fost preluate de alti elevi.
    B. P. Hasdeu, prin marea sa fortà de receptivitate enciclopedicà §i de sintezà, pe planuri de diferite dimensiuni, a cuprins, in evolutia gindirii sale istorico-filologice, cúrentele lingvisticii indoeuropene §i romanice in perioada anilor 1860—1900, Teprezentate de A. Schleicher, G. I. Ascoli, §i Hugo Schu-chardt, ultimii doi, prieteni ai savantului romàn.
    De asemenea, el a inregistrat §i reflexele acestor cúrente in domeniul sla-visticii, reprezentate prin Fr. Miklosich si V. Jagic — prieten cu Hasdeu —
      1	Yol. IV, p. CVII — CIX; cf. E. V i r t o s u, op. cit., partea a Il-a, intitulatà Voievodul, in care sint expuse tóate lucràrile care s-au ocupat de aceastà problemà, cit fi concluziile auto-rului, p. 125—189.
      2	Meritul lui Em. Virtosu este cà a làmurit problema voievodului ; trebuie menzionata fi lucrarea lui D. C. A r i o n, Cnejii (chinejii) romàni. Contribuii la studiul lor, Bucurefti, 1938.
     3	P. P. Panaitescu, op. cit., p. 11 fi 15.
      4	Documentul Rizenilor, p. 23—79.