TETRAEVANGHELUL POPEI NICODIM
211
acea vreme doar indirect de tàrile fi feudalii sirbi, sint foarte concludente pentru noi: manuscrisul din 1404—1405 nici nu a fost imitai, nici n-a servii ca izvod lui Gavriil Urie — ba mai mult chiar — nici copistilor munteni de mai tirziu, càci tetraevanghelul ferecat la 1518—1519 de postelnicul Marcea al lui Neagoe Basarab poate fi asemànat ca scriere, continui §i miniaturi (frontispicii) mai curind cu cel moldovenesc de la 1436, decit cu cel de la mànàstirea Tismana x. Totufi e de remarcat cà de§i redaefia sirbeascà este rar folosità in manuscrisele moldovenesti, ea a continuai sà fie folosità in Tara Romàneascà, atit in càrfi cit si in documente 2; uzarea coltului din dreapta a càrtii lui Nicodim dovedefte intrebuintarea indelungatà a acestei redactii in obftea monahalà de la Tismana.
    Miniatura. Dacá scrisul inghesuit, auster, amintefte de orele nesfirfite de trudà fi de monotonia programului mànàstiresc, cele patru frontispicii sint tot atitea ferestre deschise càtre o altà lume, neafteptatà, de gingàfie fi de bogàtie. O vegetatie vie de fiori, frunze fi fructe, impodobefte frontispiciile care apar stràjuite pe de làturi de pàsàri cu penaj stràlucitor.
     Cele patru frontispicii (f. 17, 101, 147, 237) 3 infàtifeazà un portic scund, caracteristic manuscriselor grecefti fi slave din sec. al XIY-lea. Eie se pot inscrie intr-un dreptunghi de circa 14 X 6 cm fi incadreazà pe 3 laturi titlul scris cu litere de aur al fiecàrei evanghelii. In lungime, nu depàfesc rindurile scrise cu negru iar in inàltime formeazà cam o treime din partea scrisà a paginii.
    Fiecare frontispiciu este màrginit de un chenar ingust de culoare brun rofcatà, pe care se aflà pictat cu culoare albà fie un fir de triglife albe la primul fi la al treilea 4, fie un zigzag de aceeafi culoare la cel de-al doilea, sau de culoare rofu-deschis cu marginea albà la ultimul6. Aceste chenare inchid un cimp suflat cu aur, pe care miniaturistul §i-a afternut decoraría fioralà, atit de variatà ca compozitie fi motive.
    Primele douà frontispicii, foarte apropíate ca armonie de culori — mult albastru pe fond auriu —, se aseamànà fi ca conceptie: vreji albaftri, al càror relief este accentuai de un fir alb la mijloc, se ràsucesc in volute inchizind la mijloc o floare cu petale ràsucite inlàuntru fi purtind ghimpi albi. Din loc in loc se ridica pe vreji alte fiori, verzi sau rofii, ori frunze in trei lobi, ca de smochin, a càror luminozitate dà viatà miniaturii. La frontispiciul I (fig. 1) vrejii au o mifeare continua, pe cind la frontispiciul II (fig. 3) ei sint fragmentati fi compun cercuri sau bucle in forma alungità de inimà, fie adosate, fie afróntate. Defi pentru ansamblurile decorative simetría este obligatorie, fi la primul frontispiciu, fi la al doilea, axul centrai al compozitiei este deplasat spre stinga,
     1	Aceasta asemànare nu se datoreçte fìliajiei manuscriselor, ci probabil unui izvod comun mediobulgar.
     2	Vezi pentru sec. al XVI-lea Ion-Ra du Mircea, Relations culturelles roumano-serbes au XVIe siècle, In RESEE, I (1963), nr. 3—4.
     3	Frontispiciul I a fost reprodus in Istoria Romàniei, vol. II, Ed. Academiei Republicii Socialiste Romania, 1962, fig. 218; G. Popescu-Vîlcea, Le problème de l'entrelac, pl. 1, fig. 1 ; Y. Vàtàçianu, Istoria artei feudale,..., I, p. 462, fig. 431 ;Corina Nicole s c u, Miniatura fi ornamenlul càrfii manuscrise din Tarile Romàne, sec. XIV—XVIII. Catalog, Rucureçti, 1964, fig. 6. Pentru frontispiciul II, descriere fi fotografie la G. Popescu-Vîlcea, loc. cit. ; çi E m. Turdeanu, op. cit. fig. 1.
      4	La frontispiciul III, triglifele sìnt redate neglijent.
     5	Ambele chenare ìmpodobesc adesea miniaturile bizantine çi cele slave çi armene, care o imita (J. Ebersolt, La miniature byzantine, Paris, 1926, pl. XXI; S. Sirarpe Der Nersessian, Manuscrits arméniens illustrés des XIIe, XIIIe et XIVe siècles, Paris, 1937,
1... ; M. V. Çcepkina Eo/uapcKan MUHuamwpa XIV sena, Moscova, 1963, p. 41).
14*