120
PANDELE OLTEANU
     Primejdia turcdor pàgini, de partea càrora treceau unii cre§tini, este — dupà autor — un blestem din cauza làcomiei vlàdicilor dupà domnie §i venit :
CC4 182	PN 132 si 133
  « cà §i patriarci, vlàdicii, carei au	... momt> h naTpiapxoBe h BJiaflbmn, fost in einste... fi carei au mai iubit	luto SbiJiH y necTH... a ohh Maft no-cinstea lor, domnia §i venitul. A§a	jiio6hjih MecTb hxt>, naHtCTBO h ripudi impàratii, domnii §i mifeii depreunà	xyncb, TanjKe h ijapeBe, naHOBe, y6orbiH derept aceia mà tem cà vàm §i noi	3a 0flH0... aijiH Toro ch 6ok> a>KT> h pieri càlcati de limbà pàginà».	Mbi norbiHeMe jihxo h Syfleiwe noTont-
                                         TaHbi nyat H3bii<bi noraHbiii...
    Critica feudalilor. Autorul prototipului nu ràmine deci la punctul de vedere strict al bisericii ortodoxe nici in problemele religioase, cum eredeau A. Petrov 1, L. Deszo 2 etc., §i nici in problemele sociale, in care atacà vehement clerul, incepind cu inalta ierarhie. Vlàdicii, patriarhii, mitropolitii §i episcopii « sint domni §i sfetnicii domnilor». Ei nu luptà pentru dreptate, ca sà nu supere pe stàpinitorii laici.
    Autorul se ridicà nu numai contra clerului superior, dar fi a domnilor cruzi, care sint « fiare sàlbatice», reprezentantii diavolului3 §i vin peste creftini ca o pedeapsà dumnezeiascà 4. Pe baza invàtàturii biserice§ti, autorul acuzà statuì feudal nedrept, spunind cà Dumnezeu va pedepsi aspru pe uciga§ii care varsà singe nevinovat, pe slujba§ii nedrepti, pe Juzii tirgurilor, care judecà strimb §i trimit pe oameni la moarte 5.
    Nemultumirea aceasta e vecinà cu ràscoala. Autorul condamnà pe cei care nu tràiesc din munca cinstità a celor douà miini 6, criticà pe cei bogati, care se roagà, postesc, dar nu dau nici un ban (filer) celor sàraci 7.
    Condamnà, de asemenea, pe clerieii lacomi, care erau preocupati sà-§i sporeascà averile, uitind sà mai invete poporul 8.
     Cirmuitorii bisericii sint socotiti, pe drept, stàpinitori feudali. Autorul ii criticà, pentru cà el voia ca biserica sà devinà o bisericà invàtàtoare, in sensul
    1	A. Petrov, Omieyn..., p. 88—103.
     2	L. Deszo, A. Kdrpàtaljaji irodàlom kezdetei Nyakovai Posztila, Budapesta, 1963, p. 157.
     3	«Aììho, KOTpbiH cyTia h Tcnept naHOBe, iuto cyTi> 6e3yMHi'H, HeMmiocTHBHbiH... Tarn. cyTt> yct JiHXbiH h HenpaBeAHti... » (PN, p. 104); «... darà ce sint acum unii domni, cà sint eu duh ràu, unde sint fieri sàlbatice farà milosirdie» (CC1, p. 116).
     4	Ìn postilele despre Decalog, care fiind ad aose mai tirziu nu existà in versiunea romà-neascà (PN, p. 222).
     5	Tot in omiliile despre poruncile la Decalog, PN, p. 209 fi urm.
     6	«Tyfi Mo>KeMe no3HaTn momi o«hu GorartioTt jnofle npaBflOBt, Myxoe pyxb ceouxi... a flpyrbm KpHBflOBt, H KpaflOKOMt, H pa36op OM t H ywaiMH 113 h flaHH MopTOBOrO (PN, p. 174); CC1, p. 282: « Aicea op sà trebuiafte sà ftim cà oamenii iarà ei imbogà^esc cu doao feluri de lucruri: cà unii imbogà|esc cu dereptate fi cu munca mànilor sale... iarà aljii imbogà^esc cu strimbàtate fi cu furtifagul fi cu minciunile. .. »
     •	Reproduce din Vasilie cei Mare, care a vàzut pe boga^i postind, rugindu-se, gemind pentru pàcate, dar nu dau un ban sàracului: «TaKi> mobhbi h BacHJiiH, kouh y3apÌBi> h 6oraTbin, iuto ca nocTHTi,, u hhhhti MonHTBy, n 3a rptxbi crorHyrb a ySorbiMi hì oahv 6a6Ky He flajiH» (PN, p. 126). CC1, p. 167: « Afa zice fi Yasilie cum au vàzut bogajii carei au postit fi au fàcut rugàciuni fi de pàcate au suspinat ce nici un filer mifeilor n-au dat».
     8	«.. .Tenepb TaKt nocTano: xoTb naTpiapxw, BJiaflbiijH, Kajiyrope h nonoBe He Ka>KyTb cjiobo Eo>KÌe flijiH jiaKyMbCTBa cero cs-fcrmero... (PN, p. 82). CC1, p. 71—72: « Si acumu dacà patriarhul fi vlàdicii, egumenii fi càlugàrii, popii nu spun cuvintul lu Dumnezeu,. derept mària ceftii lumi».