LIMBA POVESTIRILOR DESPRE VLAD JEPEÇ
241
      Pentru motívele expuse mai sus considerám cà, in versiunea sa actúala, teza carpatica asupra Povestirilor slave despre Vlad J'epej nu poate íi acceptatáx.
B.	TEZA SUD-SLAVA
      ín afarà de N. Smochiná 2, in favoarea ipotezei cà Povestirile slave despre Vlad Tepe? ar fi fost redáctate initial nu in rusente, de un rus, cum a presupus loan Bogdan, ci in slavona de redacfie mediobulgará, de un román din Transilvania sau de un slav de sud, s-au pronunfat la noi, in ultima vreme, prof. P. P. Panaitescu fi A. Balota, in studiul fi recenziile deja amintite.
      jN’e permitem mai intii citeva observajii in legatura cu únele dintre arguméntele prof. P. P. Panaitescu in sprijinul tezei sud-slave.
      « Scriitorul — spune domnia-sa, referindu-se la autorul protograful slav — era román, dovadà nu numai subiectul de istorie románeascá pe care-1 trateazà, dar fi cunoafterea limbii romane — ftie cà dracul inseamnà romànefte«diavol» fi folosefte verbui slav hraniti... cu injelesul románese» (Cronicile..., p. 198).
      Aíirmajia cá autorul ar fi fost román pentru cà trateazà un subiect de istorie románeascá nu are, dupá párerea noastrá, o bazá solidá, càci se cunosc destule subiecte de istorie fi lite-raturà tratate de persoane de altà na(ionalitate decit personajele prezentate. Exemplele sint la indemina oricui.
      Presupunerea cá autorul ar fi ftiut románefte nu ni se pare nici ea intemeiatà, càci se bazeazá pe o interpretare nu toemai riguroasá a textului slav. E vorba chiar de pasajul cu care incepe manuscrisul lui Eufrosin: « Fost-a in fara Munteneascá un voievod creftin de credinfá greceascá cu numele de Dracula pe limba románeascá, iar pe a noastrà diavol» (traducere dupà textul slav publicat de A. D. Sedelnikov, p. 652). Ni se pare greu de acceptat ca un román sá opuná limbii sale slavona, pe care s-o numeascà« a noastrá». ín acest fel se putea exprima numai un stráin, pentru care cuvintul románese dracul necesita explicajii.
      ín afarà de aceasta, cunoafterea de cètre cineva a unui cuvint oarecare intr-o anumitá limbá poate oare sá fie interpretata ca o dovadà implicità cà acea persoanà cunoafte insàfi limba respectivà?
      ín recenzia sa la monografia lui P. Olteanu despre iimba Povestirilor, A. Balotà invocà, in sprijinul tezei sud-slave, 31 de fenomene fi forme lingvistice«neindoielnic specific sud-slave» (recenz. cit., p. 95).
      Dupà párerea noastrá, arguméntele lui A. Balotà sint neconvingàtoare. Le vom examina pe rind, pàstrindu-le numerotarea din recenzie.
      1.	« Conservarea ierurilor finale la prepozifiile feü, vü, sü».
      Acest argument nu are valoare probatorie in sensul tezei sud-slave, càci in jumàtatea a doua a secolului al XV-lea in scrierile din Rusia se intilnesc nenumàrate cazuri de prepozifii K'kj R-ka c-k cu ierul pàstrat. Exemple! intr-un document moscovit din 1 iulie 1450: k k cboìmS rpatS; Bit BpaTcrsk; c-k tbohmh a^tkaih k-x tb«ìh wTMHii-k; Kh npaRAS (Documente, 146—166); intr-un document moscovit din iulie 1451 : rau^HK ci ,moiu,hmh; r-k mim ; ci» isu ckohmh; c-k nominila,wh c-k
BCÌA\H H CK CSa»M; KTi T^iMR CfAOA* H (TK A«P¡BH<»At ; R"k lOpifR-k" BT> AlfHUJIM AapHHKS H Rii OUI.HkS Rii
roaumat, c-k noAoRHiioi»; c-k p-kso,« (Documente, 175—178); intr-un document moscovit aprox. din 1456: K-k Alai/MS c(kl)Hy; K-k IldllIfH WTHHH-t; C-k RIAHKHA\-k KHA3ÌM KopHC«A\ H C k MOHA1H A^TAtH (Documente, 186 — 187); intr-un document din 21 aprilie 1459: c-k kopsaíai Ka:iHA>ipoA\ (Documente, 192) etc.
      2.	« Utilizarea prefixelor de formà bulgarà sü-, vü-, vüz-n.
      Acest argument al lui A. Balotà ni se pare lipsit, fi el, de valoare probatorie, càci in limba rusà veche se intilnefte freevent scrierea cu -k a acestor prefixe. Numeroase ilustràri, spicuite
     1	în « Revue roumaine d’histoire» nr. 1 din 1965, p. 140—144, Tr. Ionescu-Nifcov recenzeazâ în spirit elogios metoda fi concluziile lingvistice aie lucrârii lui P. Olteanu: «... l’ouvrage de Pandele Olteanu vient combler un vide qui se faisait sentir depuis longtemps» (p. 143) ; « . .. recherches entreprises avec une grande scrupulosité scientifique...» (ibid.) ; «... quant à la localisation de la langue dans laquelle a été rédigé la version slave, Olteanu a apporté une contribution précieuse et éloquente que l’on peut considérer un modèle d’analyse linguistique. .. » (p. 144; subi, de noi — E.V.).
     2	N. P. Smochinà, lucr. cit., p. 119 f.u.
16 - c. 133