MOLTENIREA FILOLOGICA gl LINGVISTICÀ A LUI I. BOGDAN
61
impresia cà d-1 Delavrancea a ajuns la cel mai inalt grad de perfectiune, la care talentul d-sale poate sa inalte limba noastrà» (p. 377) 1.
    Cea de-a doua contributie este cuvìntarea rostità la inmormintarea lui George Cofbuc, care fusese ales membru al Academiei Romàne in 1916 (mort la 9 mai 1918 ; A.A.R., Seria II, Tom. XXXIX. 1916—1919, Bucurefti, p. 102— 103), euvintare plinà de o inaltà fi calda apreciere a marelui poet :« Tara intreagà fi romànimea pierde un poet, in sufletul càruia s-au reflectat mai bine de un sfert de veac toate aspiratiunile sànàtoase ale neamului, in vorba càruia s-au intrupat, in cea mai frumoasà fi mai curatà formà, idealurile fi durerile acestui neam. Cofbuc a fost cel mai mare intre poetii noftri de astàzi: mare prin sim-tirea sa profundà fi delicatà, prin puterea sa de creatiune, prin cultura sa intinsà fi prin adinca cunoaftere a sufletului romànesc fi a literaturii in care acest suflet s-a oglindit in cursul vremii. Aceste calitàti 1-au fàcut initiatorul fi repre-zentantul de frante al unui nou curent in literatura noastrà, curentul opti-mismului sànàtos, in deosebire de pesimismul perioadei anterioare, emine-sciene» (p. 102).
    Din aceste pasaje, ca fi din multe altele, ne convingem cu ufurintà de faptul cà loan Bogdan era un savant multilateral, cu o inaltà « reputatie ftiin-tificà fi de stilisi de un rar talent», cum spune un recenzent al sàu (Em. P., « Conv. lit.», XLI, 1907, p. 837). De altfel, in articolul inchinai memoriei lui I. Bogdan, publicat in « Buletinul Comisiei istorice a Romàniei» (voi. 3, 1924, p. I—VII), marele sàu prieten fi colaborator Nicolae Iorga scria:« I. Bogdan, care a fost, ceea ce nu se ftie indeajuns — cum a[u] dovedit-o cumintea lui conducere a « Convorbirilor literare» fi atitea rapoarte de premii la Academia Romànà — un om de gust ales, un intelegàtor de literatura fi care a scris studii de istorie care se afeazà printre cele mai frumoase ale epocii sale in toate tarile, a inceput totufi fi a ràmas in fundul sufletului sàu, in ceea ce rìvna lui avea mai aprins fi ràbdarea lui mai stàruitor, un filolog»
(P- I-II)\ ...
    Dar nici o apreciere a lui Ion Bogdan — omul, patriotul fi savantul — nu ni se pare mai cuprinzàtoare ca vibrantele cuvinte rostite de I. Bianu, care 1-a caracterizat drept« unul din cei mai luminati invàtati» ai poporului nostra, un om cu « simtul drept al datoriei, care 1-a fàcut sà punà bunà rinduialà in orice serviciu sau ìnsàrcinare s-a aflat». loan Bogdan — spune I. Bianu — avea un « simt luminai de dreptate, care inspira totdeauna ìncredere deplinà tuturor acelora cari aveau sà fie judecati de dìnsul in orice imprejuràri ale vietii, sau care aveau trebuintà de sfat si indreptare». E1 avea un « caracter blind, impàciuitor fi prietenos, care i-a atras fi asigurat prieteni statornici romàni din toate tarile fi stràini din toate limbile», un « caracter bun, care fàcea dintr-insul un coleg fi un prieten ca frate, lucrìnd totdeauna pentru bine, pentru pace, pentru dreptate»2.
      1	In contextul acestei aprecieri elogioase si juste totodatà, care se fàcea ecoul opiniei publice largi, apare cu atit mai curioasà « pàrerea» unui membru al Academiei, At. Marienescu, care in sedin^a comisiei a formulai obiectii de o obtuzitate ce ne face sà zimbim astàzi. §i totufi, atunci, eie au cintàrit mult, càci in prima fedinjà votul a fost incert : 5 pentru,
5	contra, apoi 6 pentru, 6 contra fi, in sfirfit, 7 pentru fi 4 contra. Dimpotrivà, judecata lui loan Bogdan a fost confirmatà de istoricii literari ulteriori. Cf. G. C a 1 i n e s c u, Istoria literaturii romàne, Bucurefti, 1941, p. 506—508. Vezi fi Al. Sàndulescu, Studiu inlroductiv la: Delavrancea, Scrieri alese, vol. I, ESPLA, 1958, p. XLVII—XLVIII.
      2	Cuvinte rostite de d-l I. Bianu la mormintul lui loan Bogdan, A.A.R. Seria II. Tom. XXXIX. 1916 — 1919. Partea adm. fi dezb., Bucurefti, 1921, p. 332.
4*