n
I. BOGDAN $1 B. P. HASDEU	257
     Dacà in 1885 I. Bogdan s-a afirmat in §tiintà cu teza de licenta §i cu documentata recenzie despre A. Densu§ianu, dovedind o pregàtire istoricà fi filologica in special in domeniul limbdor clasice, cu aceste trei memorii, publicate de Academie in 1889, tinàrul invàtat, punìnd bazele activitàtii sale ca slavist, §i-a definit pozitia sa §tiintificà fata de traditia bogatà creata de B. P. Hasdeu, preluind critic rezultatele unei munci de 30 de ani, pentru a face astfel noi salturi calitative.
    Concluzide lui I. Bogdan, scrise la virsta de 25 de ani, au ràmas definitive, fund acceptate de toti oamenii de §tiinta, cu exceptia pozitiei singulare a lui I. Bàrbulescu x, fund astfel ràsturnate pàrerile lui Gr. Tocilescu, Xenopol §i in parte ale lui D. Onciul in legatura cu existenta unui principat al Bir-ladului.
     Capitolul III, la care se referea I. Bogdan in scrisoarea sa càtre A. D. Xenopol, nu a fost scris decit mai tirziu, dupà moartea lui Hasdeu, de càtre P. P. Panaitescu 2. De altfel, §i I. Bogdan in 1908 — dupà moartea lui Hasdeu — se intreba dacà hrisovul din 1374 este sau nu autentic, fàrà a se pro-nunta definitiv 3.
     Spiritul critic, de constructie §tiintificà, poate fi urmàrit §i intr-un alt studiu al lui I. Bogdan, in legàturà cu Iw din titlul domnilor romàni 4. Aceastà problemà a fost discutatà de B. P. Hasdeu in mai multe articole, dintre care primul inca in 1858, fàrà sà indice o solutie. In 1863 Hasdeu crede cà Iw este
o	prescurtare din loan. Beluind-o in 1878 in Cuvente den bàtrini, Hasdeu emite pàrerea cà Iw este un atribut al domnului romàn, dupà ce mai intii il folosi-serà Asàne§tii, in timpul imperiului romàno-bulgar5. Ea a fàcut obiectul unor dezbateri §i in §edinta Academiei din 11 martie 1886.
    in 1890, loan Bogdan reia discutia, analizind critic pàrerile lui Venelin, Vostokov, Onciul §i Xenopol, pentru a ajunge la concluzia cà Iw s-a introdus pe cale paleograficà inainte de Radu Voievod. Este regretabil cà nu a men-tionat pàrerde lui Hasdeu, de care nu se deosebea nici in privinta originii sudice a titulaturii §i nici a formei Iw < loan 7. ìn Etymologicum Magnum Romaniae, vol. IV (1898), Hasdeu revine cu unele precizàri, fàrà a discuta pàrerea lui I. Bogdan, dupà care aceastà titulaturà a fost primità pe cale paleograficà ; tezà criticatà in 1906 de I. G. Sbiera, care aderà la punctul de vedere al lui Hasdeu 8.
     1	« Arhiva», XXIX (1922), p. 167.
      2	V. Diploma birlàdeanà din 1134 fi hrisovul lui Iurg Koriatovici din 1374, Falsurile patrio-tice ale lui B. P. Hasdeu, Bucurefti, 1932 (Extras din RIR, II, I). Cf. fi P. P. Panaitesc u, Rolul lui Bogdan Petriceicu Hasdeu in slavistica romàneascà, ìn Rsl, Vi (1962), p. 240; vezi fi articolili special al aceluiafi autor, publicat in volumul de fafà, p. 85—91.
     3	Documentul Rizenilor din 1484 fi organizarea armatei moldovene in sec. XV. AAR S. II, t. XXX, Mem. Sec{. ist. Bucurefti, 1908, p. 30, nota 22. Spiritul ftiintific al lui I. Bogdan in depistarea neautenticità^ ii unor docilmente nu s-a oprit numai la aceste date. Vezi, de ex., documentul din 11 sept. 1447, atribuit de Hasdeu lui Petru II, din studiul Citici documenle..., p. 5, nota 2, sau articolul Diploma lui Ioan Caliman Asen din 1112, in « Convorbiri literare», XXIII (1889), p. 440—458, document publicat ca autentic de Aprilov.
     4	Publicatà in« Convorbiri literare», XXIII (1890), nr. 9 (dee.), p. 721—738; materialul fiind trimis de la Moscova.
     5	Cf. Em. Virtosu, Titulalura domnilor fi asocierea la domnie in Tara Romàneascà fi Moldova (pina in sec. al XVI-lea), Bucurefti, 1960, p. 47. Vezi istoricul problemeila p. 42—47.
6	AAR. S. II, t. VII (1885—1886). Partea adm. fi dezbateri. Bucurefti, 1886, p. 167—171.
     7	E. Virtosu, op. cit., p. 47.
     8	Ibidem, p. XLIII fi p. LVIII. Autorul ajunge la concluzia ca Io = Ioan «reprezintà un nume-titlu, nume epitet fi nu un nume propriu-zis» (p. 100).
17 - c. 133