UN CRONOGRAF ATRIBUIT LUI ANTIM IVIREANUL
311
       Sub chenar incepe dedica Jia propriu-zisá: «Multe f i despárfite sint faptele fi sfirfiturile a cugetului celui mulfemitor, prin mijlocul / a cárora sá adevereazá fárá de prepus, cum cá rámin intru neuitarea celor ce li s-au fácut bínele. Tóate / facerile de bine ce au ciftigat, i (irá mai virios fi mai ales acéste doao: intii mulfemita cea / adeváratá caré sá face din inirna cea cáldu-roasá prin cuvint fi-a dooa, oare care daruri mici ¡ spre semn de cunoftinfá a datoriei ce li s-ar cuveni. Pentru aceasta dará fi smerenia noastrá, cu / noscind cum cá pentru múltele folosuri fi faceri de bine ce ai arátat fi aráf márila ta de a pururea cátrá noi sint / datorlu nu numai sá má rog lui D<u>mn<e>zeu, pentru fericita sánátate fi buna intárire intru luminat scaunul má I riei tale, ce fi veri cu ce alt mijloc afi putea sá má arát cátrá márila ta mulfemitoriu fi voitorlu de bine ¡ atita la céle sufletefti, cit fi la céle trupefti. Drept aceta arn vrut cu iubire de ostenealá de am adunat fi am / insemnat intru aceastá cárticea chipurile fi obrazele tuturor strámofilor noftri anume carele din ca / rele sá trage, precum sá povestesc in sf<i>nta fi d<u>m-n<e>zeiasca Scripturá in cea véche fi in cea noao fi ca un dar ¡ mic fi mare sá o aduc crefti-neftii stápiniri a inálfimei tale, mic zic pentru statul ei, de vréme / ce pre scurt fi cu pufine cuvinte inchilae toatá rodoslovia de la Adam pina la H<rislo>s; mare iará pentru / gindul, cáci intru aceastá rodoslovie sá cuprind obraze de oameni mari fi minunaf, pror<o>ci, drepfi fi ¡ impáraf, a cárora rivnitor fierbinte efti inálfimea ta fi o oglindá curatá prin mijlocul a cárila / poate sá raza fieftecarele tóate bunátáfile a celor fericif bárbaf fi socotesc lucrul acesia sá / nu fie fárá de cuviinfá fi fárá de socotealá; una pentru cáci acéle ce infelégem prin auz fi prin cetaniia / a multor zile cu vedérla chipurilor celor insemnate fi cu cetanila povestirei lor pre scurt mai / mult ne incredinfám fi mai pre lesne intru pomenire le putem pázi. A dooa, ca célula ce efti / stápinitorlu intru afázámint prea slávit fi intru obláduire prea luminat fi de atita mulfime / de credinciofi purtátor de grijá fi chivernisitor sá cuvine drept acéla afi adus inálfimei tale ¡ de la noi undarca acesia ; cá céle ¡uminate fi prea slávite sá cuvin iará celor luminaf fi / preaslávif. Pentru cá márila la intre prealuminatul neam al Sásárábeflilor dintru / carii s-au arátat domni vrédnici fi creftini, insuf ai odráslit ca o odraslá cu stráluciri / de aur fi ai infiorit ca o fioare cu bun miros, pázitá cu mita lui D<u>mn<e>zeu, neveftejitá piná / acum fi sá va pázi fi de acum inainte kata diadohin pentru múltele fi nenumáralele faceri / de bine, carele au ciftigat cei de departe fi cei de aproape de la creftineasca fi asáminátoarea lui H<risto>s ¡ voinfá a máriei tale, pentru care lucru de vom zice fi te vom numi coroana tuturor domnilor nu vom grefi ade / várului, de vréme ce ca un maslin roditoriu ce efti sádit in casa d<o>mnului intinzi spre tofi I ramurile céle neveftejite ale milosteniei fi fácliia creftinescului táu sufiet spre faptele céle I bttne fi d<u>mn<e>zeefti iaste pururea aprinsá cu focul credinfii fi a dragostei cei fierbinte fi I pusá in sféfnic pentru ca sá luminéze tuturor celor ce sint intru intunérecul scirbelor; fi precum / intr-o grádiná impáráteascá cu mulle podoabe sá afiá mulle fi de multe felluri de flor i, carele / veselesc cu mirosul tóate simfirile celor ce s-apropie, afa fi chipul cei de D<u>mn<e>zeu impodobit I a inálfimei tale iaste plin fi impodobit cu mulle daruri fi bunátáfi fi poclu zice cum cá I, ca alt Pariv indianesc, carele cu putérla lui cea trágátoare trage la sine lóate materiile, sau I ca alt izvor din Scotusa ce inchiagá tóate vasále céle stricate, afa fi blindéfele máriei tale trage / pre tof cátrá sine fi-i inchiagá cu mingálare fi támádulafte a fieftecárula scirba inimii fi / supárarea lipsii cu indurarea. §i cu adevárat efti tot cu totul un chip insuflefit asémene fár-de nici o I despártire cu acei minunaf fi vestif ce mai sus s-au zis, atrágind fi adunind de pre la tof bunátáfile céle mai de / treabá fi mai mari: insá de la unul cucernicila, de la allul credinfa cea fierbinte fi rivna cea d<u>mn<e>ze / iascá, de la allul lubirea de streini, de la allul blindéfele, de la allul indelungá rábdarea fi neráutatea j , de la altul milostivirea fi lubirea de sáraci fi de la alfii alte bunátáf, carele sint cunoscute fi / adevárate cá le ai márila ta, iar mai virios fi mai ales de la dúlcele mieu I<isu>s, smerenila cea de margine / ; cá decit te-au márit D<u>mn<e>zeu fi te-au inálfat in cinste fi in stápinire, cu atita mai virstos te smerefti cu / duhul. $i pentru acéla cu multá cucerie te afli suptjugul cei bun fi supt sarcina lui H<risto>s cea Ufoará / , priimind cu multá rábdare fi cu multe blindéfe necazurile fi supárárile céle multe fi de multe / felluri ce vin neincelat, totdeauna, de tóale párfile. §i precum cei intr-un nume cu márila la slávi / tul fi de D<u>mn<e>zeu incununatul, marele fi intocma cu ap<o>st<o>lii Constandin, intilul impárat al creftinilor / n-au finut cu putére omeneascá schiptrul impáráfiei, ci numai cu singura nebiruita putérla / impáratului ceresc, intr-acestaf chip fi márila ta, ca un íubitorlu de D<u>mn<e>-zeu nu nádájduefti / a chivernisi trebile domniei cu ajutorlul fi cu infelepclune omeneascá, ci chemi pururea fi aju / torlul cei de sus cárula má rog necontenind ca sá ajute máriei tale, pázindu-te cu sánátate, cu / veselie, cu viafá indelungatá, mai presus decit tóate célla ce aduc intristare, neclátit fi nemif / cal, íntru inálfat scaunul máriei tale, impreuná cu toatá luminalá rudenila máriei tale. Amin. /
       Dat in vestitul oraf al Tirgoviftei, la anuí de la zidirea lumii 7217 <1709>, m<e>s<e>fá [i] luli<ie> 1. /
      A pázitei de D<u>mn<e>zeu inálfimei tale intru H<risto>s rugátor, / smeritul Mitropolit al U<n>grovlahiei, Anthim».