POSTILLA DE NEAGOVO 127 a ajuns sa fie considerata o carte ortodoxà. Copiile s-au fàcut §i s-au pàstrat de clerici ortodocsi : manuscrisul Postillei de Neagovo se aflà in minàstirea ortodoxà de pe muntele Cernetka de lingà Muncacs. Originalul s-a scris insà din initiativa cercurilor calvine, poate chiar sub indrumarea colegiului calvin din Sighet sau din initiativa predicatorilor calvini. Despre manuscrisul versiunii romàne§ti, care stà la baza tipàriturii din 1564, nu §tim decit ce ne spune insu§i Coresi in epilog, cà «am aflat aceste tilcuri §i mie tare plàcurà». Le-a aflat insà tot in nordul Transilvaniei. Poate i le-a dat chiar Forró Miclàus ori Ioan de Singeorgiu, care era reprezentantul romànilor din Transilvania §i Maramuref trecuti la calvinism. Oricum, Forró Miclàu§ a sustinut cheltuiala tipàririi. 0 spune chiar Coresi: « Chelciugu §i banii pre acest lucru induratu-se-au a da jupinul Forró Miclàu§ul». In copia gàsità la Pociovali§te, in Bihor, avem citeva cuvinte cu rotacism: lumira, lumireazà. Centrul fenomenului de rotacizare este de fapt Maramure§ul, unde e posibil sà se fi fàcut traducerea, pe care apoi diaconul Coresi a adaptat-o pentru tipàrire, inlàturind unele cuvinte §i forme prea regionale, a§a cum a procedat §i cu tipàrirea altor manuscrise maramure§ene, ca Tetraevanghelul, Praxiul etc. Cu toate acestea, in càrtile lui Coresi au ràmas destule demente lingvistice de origine maramure§anà 1. Data precisà a scrierii prototipului acestor Cazanii nu se cunoa§te. Carac-terul arhaic al limbii, faptul cà in carte nu se vorbe§te nimic despre unirea de la Brest, Litovsk din 1596 due la concluzia cà originalul s-a scris in prima jumàtate sau la mijlocul secolului al XVI-lea. A. Petrov fixeazà sfir§itul seco-lului al XVI-lea2. G. Gerovski §i Deszó Làszló se declarà tot pentru sfìr§itul secolului al XVI-lea 3. La secolul al XVI-lea ne due §i alte demente, ca de ex. referintele autorului la primejdia iminentà a turcilor §i ingrijorarea cà autorul §i cititorii « vor pieri càlcati de limba pàginà». In prima jumàtate a secolului al XVI-lea turcii cuceriserà tot §esul Ungariei §i inaintau vertiginos mai departe. Alte referinte despre primejdia turceascà se pare cà privesc secolul al XV-lea. De ex., extin-derea stàpinirii turce§ti in Asia Micà, pe unde au propovàduit Petru, Pavel §i alti apostoli etc. Acestea se explicà prin folosirea unui izvor mai vechi, din sec. al XV-lea, cum ar fi, de ex., postilele husite, textele bogomilice etc. Autorul ne vorbe§te insà mai cu ingrijorare de evenimente din vremea sa, ca de ex., trecerea la islamism a locuitorilor crestini din teritoriile ocupate de turci. Ace§ti renegati luptau apoi ìmpreunà cu turcii asupritori in contra celeilalte pàrti a poporului. Se §tie cà in sec. XVI-lea, §i anume dupà 1540, o parte din Ungaria era ocupatà de turci, care, dupà moartea lui Zapolya, creazà pa.salicul de la Buda, iar altà parte era stàpinità de Habsburgi. Numai voievodatul Transilvaniei, care avusese un statut de evasi-autonomie in cadrul statului maghiar, ràmine in afara administratiei directe otomane §i habsburgice. Devenind complet autonom, el este asimilat juridic cu celelalte douà tari romàne§ti, ca principat 1 G. Ivànescu, Elemente maramurefene in limba lui Coresi, in «Studii fi cercetàri ftiin{ifice», istorie-filologie, X, 1 — 2, Iafi, 1959 fi in extras, p. 1 — 31. P. O 11 e a n u, Contribuii lastudiul elemenlelor slave din cele mai vechi texte romànesli, in «Limba fi literaturà», 1962, p. 67-97. 2 A. Petrov, OmìeyK..., p. 30. 3G. Gerovski, Jazyk Podkarpalské Rusi, p. 484. Cf. fi a firmala sa: «... H 33HH-MajicH n3yHeHneM juo6onbiTHoro h Mpe3Bbiqaiino Ba>i