STUDIUL INSTITUflILOR MEDIEVALE ROMÂNEÇTI
67
institutiilor medievale românefti nu erau prielnice din cauzà cá nu erau publícate izvoarele interne. Cercetàtorul era silit sâ întreprindà în prealabil o uriafâ muncâ de arhivâ, care sà-i dea informatale necesare. I. Bogdan, izbindu-se de aceastà dificúltate, spunea câ istoricul trebuie « sâ cheltuiascâ încâ multa vreme pentru adunarea §i publicarea documentelor interne din tóate epocile istoriei noastre. Farà ele evolutiunea institutiunilor vechi nu se poate urmâri în toate fazele ei» *.
    I. Bogdan, hotârît sâ atace problema de istorie socialâ, un sector difícil fi aproape nestudiat pe vremea sa, considera câ numai aplicarea metodei comparative poate sâ dea rezultate satisfâcâtoare. El era ferm convins câ cercetarea institutiilor medievale românefti necesitâ cunoaçterea limbilor slave fi a istoriei popoarelor vecine eu românii : « Limbile slave sînt indispensabile pentru studiul independent al inceputurilor poporului român fi al istoriei interne a princi-patelor în secolele XIV—XVII»2.
    Tot aceste considérente 1-au fâcut pe I. Bogdan sâ aplice metoda compa-rativà în cercetarea institutiilor medievale românefti. Ca factori de comparatie el a folosit istoria târilor vecine: Ungaria, Polonia, Serbia, Bulgaria, precum fi Rusia. Importanza acordatâ de el acestei metode rezultâ din urmâtoarea mârturie : « Predecesorii mei n-au eunoscut îndestul organizarea militará a statelor din jurul nostru, în special a Ungariei fi a Poloniei. Aceste tari oferâ analogii ce multora vor pârea surprinzâtoare la primul moment. Ele n-au însâ nimic surprinzâtor pentru istoricul care ftie câ institutiile sociale, politice fi militare ale popoarelor din evul mediu prezintâ ca fi institutiile respective de astâzi, multe note comune nu numai la popoarele care au trâit în imediata vecinâtate, ci chiar la popoare foarte îndepârtate únele de áltele»3.
    I. Bogdan fi-a concentrât atentia asupra strâvechilor institutii românefti din perioada anterioarâ aparitiei vietii de stat la romàni. Din acest cadru face parte studiul sâu Originea voievodatului la romani, publicat în 1902. In acest studiu istoricul fi-a propus sâ lâmureascâ originea institutiei fi sâ determine tràsâturile sale fundaméntale.
    Ca punct de plecare pentru cercetarea întreprinsâ el foloseçte analiza termenului voievod, care a existât la toate popoarele slave, însâ nicâieri n-a fost folosit pentru desemnarea autoritâtii supreme, aceea a domnului. I. Bogdan afirmà câ voievozii au existât la toti slavii « ...din cele mai vechi timpuri, eu mult înainte de a fi venit în atingere cu noi» 4. La toate popoarele slave însâ, vojevoda a însemnat conducâtor de ofti 5. « Cuvîntul este comun tuturor popoarelor slave fi institutiunea trebuie sâ fie mai veche decît diferentierea lor, în urma emigratiunii din patria lor primitivà, în popoarele slave de astâzi» 6.
     Se cautâ sâ se demonstreze câ, défi numele acestei institutii este de origine slavâ fi défi românii 1-au împrumutat într-o epoeâ veche, între secolele VI—IX, ea a càpâtat la romàni o dezvoltare cu totul particularâ, proprie, rezultatâ din împrejurârile deosebite aie vietii publiée7.
1	I. Bogdan, Documentili Rîzenilor din 1484 fi organizarea armatei moldovene în sec.
XV-lea, AAR, Memorii, S. II, t. XXX, 1908, p. 10.
     2	I. Bogdan, Istoriografia romàna, p. 16.
     3	I. Bogdan, Documentul Rîzenilor din 1488 fi organizarea armatei moldovene în sec. XV-lea, p. 23-24.
  4	Originea voievodatului la romani, AAR, Memorii, seria II, t. XXIV, 1902, p. 203.
     5	Ibidem.
     6	Ibidem.
     7	Ibidem, p. 204.