142
DIOMID STRUNGARU
la Kiev in 1627, reprezintä o pretioasä orientare a cercetärilor pentru clarifiearea problemei abórdate aiei, a originii lexicografiei romàne 1.
     Ceea ce nu s-a putut observa, in stadiul cercetärilor de la sfirçitul secolului trecut, este faptul cá lexicografía slavilor räsäriteni din secolul al XVII-lea, al cärei apogeu a fost atins prin lexiconul lui Berinda 2, era ea insä§i rezultatul unei indelungate evolutii, §i cä o situatie foarte asemänätoare intilnim atunci cind, pornind de la stadiul lexicografiei romàne din acel secol, ne adincim pri-virea in trecut, asupra inceputurilor lexicografiei noastre. Cìteva date comparative, din literatura rusä §i românâ, vin in sprijinul acestei afirmatii.
    Primele preocupäri cu caracter lexicografic constatate in Rusia pornesc, dupä cum a demonstrat recent L. S. Kovtun 3, de la cuvinte cu inteles neclar cititorului rus, pe care diverfi cärturari anonimi au cäutat sä le explice inter-venind pe text, in dreptid cuvintului respectiv. In felul acesta au luat na§tere glósele ruseçti din diferite texte vechi 4.
     Aceste « glose §i interpolaci», care î§i fac aparitia mai ales in texte reli-gioase, s-au copiât ulterior separat, sub forma de liste scurte 5, iar mai apoi «in culegeri din ce in ce mai mari»6.
     Legätura fireascä a acestor « glose §i interpolatii» cu lexicografía rusä din faza ei urmätoare de dezvoltare rezultä din insu§i faptul cä asemenea glose, sub formä de liste, au fost inglobate, aproape färä nici o modificare, in primele ineercäri de dictionare slavone, tipärite la sfir§itul secolului al XVI-lea §i la inceputul secolului urmätor: fligHC-ul lui Lavrenti Zizanie, tipärit în 1595, §i Lexiconul lui Berinda din 1627.
    Sä vedem acum daeä §i la noi au existât mai întîi glose româneçti
—	reunite ulterior in liste separate — in perioada anterioarä întocmirii lexi-coanelor slavo-romàne din secolul al XVII-lea.
     în afara unor deductii care vin sä confirme o astfei de situatie 7, retinem cä loan Bogdan ne furnizeazä, in aceastä privintä, cel mai temeinic argument, în articolili intitulât Glose romane într-un manuscris slavon din secolul XVI,
     1	Reproducem cuvintele prin care e redatä aceastä constatare de Gr. Cre(u : « Domnul Bogdan sus(ine cu drept cuvînt cá lexicografía slavo-românâ s-a dezvoltat în a doua jumatate a secolului al XVII-lea, sub influença lexiconului slavo-rus al lui Berînda» (op. cit., p. 22).
      2	Recent, acest lexicon a fost retipärit la Kiev: JleKCUKOH cjaeenopocbKuü IlaMSbi Eepwidu. niflroTOBKa TeKCTy i BCTynHa crarra B. B. HnM^yKa, Kiev, 1961.
     3	Pe baza unei bógate documentàri, în lucrarea sa întitulatâ PyccKdR AeKeuKOipatßun 3noxu cpedueecKoeba, Moscova—Leningrad, 1963.
     4	Este eloeventâ, în privin(a acestui procedeu rudimentär din domeniul lexicografiei ruse, o veche men^iune a celebrului tipograf çi editor de câr(i Francise Skorina. In préfaça Psaltirii slavone, tipäritä în 1517 la Praga, el aratä cä, pentru a explica unii termeni neclari din cuprinsul acestei càr{i, a adàugat, la flecare în parte, explica{ia corespunzätoare pe marginea teXtului: MO AOHÌIMk le.«« Hd K01I,ì\'K HtKOTOpklII CdSBd AA'k AIO.VIM llpOCTKJ^k^ Mip^'UldlOHH Ca.MSl flcdATklpil IIH R MIM3KI. HK« cSTK : «Hdl'pH, H rtpOAÍÍR» JKHAHI|it, H	H HNMf CACRd, KOTOpklH cSTK Rii [ÌCdATHpH H>pd3SMHUMH lipOCT'kM k — HiIHAST’V II Hd EOIUX^ P^CCKH.Wk H3kl\-eACfc, 110 KOTOpOi CdOR OaildMi-
hS.tti = (« De asemenea, am pus pe margine unele cuvinte pentru oamenii simpli, färä a atinge totuçi cu ceva Psaltirea insali, cum sînt: oiidrpH çi rjpoA :ìko x<hahi|I( §i )¡AdRH¡ $i alte cuvinte, care în Psaltire sìnt de neìnjeles pentru oamenii simpli, ei vor gasi $i pe margine ce ìnseamnà fiecare in limba rusä). Vezi A. Martel, La langue polonaise dans les pays ruthenes, Ukraine et Russie Bianche, Lille, 1938, p. 103.
      6	Prima lista de acest fel, cunoscutà sub denumirea Pk'ik a;ii,i,«8KCKdr« flaUKd, se aflä în ms. Nomocanonului de la Novgorod (din 1282) çi cuprinde 174 de cuvinte din limba ebraicä, greaeä, latina, araba etc., explicate în rusa veche.
      6	L. S. Kovtun, op. cit., p. 390.
     7	în prefata Psaltirii româneçti. tipäritä în 1651 la Alba Iulia, se aratä, asemänätor celor specificate de fr. Skorina în préfaça Psaltirii din 1517, cä explicaría unor cuvinte a fost trecutâ uneori alàturi de cuvîntul respectiv, în parantezà (ceea ce echivaleazä eu« interpolatine»