s-au asezat de la inceput de-a dreptul in oras, printre tovarà§ii lor de breaslà. Dintre cei veniti mai pe urmà, unii si-au construit locuinte in partea de vest a orasului, spre bariera Ploiesti, altii spre bariera Plaiului, impinzimi treptat intregul oras.
    Din documéntele pe care le avem, rezultà cà pinà prin 1835, la asezare, flecare colonist primea loe de casa, material de constructie si teren de cultura 1 (1—2 pogoane), « cit putea sa munceascà flecare » 2, farà sà b se impunà vreo obligatie 3. Am vàzut cum, in douà rinduri, cind oamenii bisericii, folosind procedee neingàduite, incearcà sà-i aserveascà, colonijtii bulgari, asezati pe locul slobod al orasului, cu consimtàmintul oràsenilor, resping categorie aceste actiuni. §i mai tirziu, cind, in calitate de birnici, fac parte din obftea tirgului,
o	nouà actiune mult mai mestesugità se indreaptà impotriva lor. De astà datà e vorba de polcovnicul Nicolae Antonescu, omul de casà al boicrilor Hrisoscolei, cu intinse relatii in aparatul administrativ din acea vreme. Profltind de greutàtile pe care le intimpinau bulgarii-gràdinari in legàturà cu imprejmuirea terenurdor, cu aducerea apei, cu intretinerea santurilor si a ecluzelor, el se oferà sà execute aceste lucràri si sà le intretinà pe cheltuialà proprie in schimbul a 9 lei de pogon pe flecare an 4.
    ínvoiala, formulatà in termenii de mai sus, se incheiase cu vreo doi ani inainte de zavera din 1821, cind, din orasul pràdat de turcii Bràilei, populatia fuge iaràsi prin satele de sub munte5. La reintoarcere, bulgarii i§i refac singuri imprejmuirile, canalele de irigatie, aduc apa, dar dupà citiva ani apare polcovnicul Nicolae Antonescu, solicitindu-le, de data aceasta, nu bani ca mai inainte, ci dijmà din produse, sub motiv cà pàmintul ii apartinuse, intrucit el cel dintii « il ìnconjurase cu gard » 6.
     Procedind astfel, Antonescu nàdàjduia sà obtinà un dublu cistig : recunoas-terea dreptului de proprietate asupra unor suprafete pe care nu le stàpinise efectiv niciodatà si dijma de la 2—3 rinduri de produse, cite recoltau gràdinarii intr-un singur an.
     In 1834, conflictul devine public. Coloniftii bulgari, uneori direct, alteori prin deputatii mahalalei, resping insólentele polcovnicului Antonescu si refuzà dijma din produse, jeluindu-se conducerii orasului si Ocirmuirii judetului7, iar in 1836 il cheamà pe Antonescu sà ràspundà in fata judecàtii pentru abuzu-rde comise fatà de ei, prin oamenii sài, la adàpostul autoritàtii oràsenefti. N. Antonescu isi asociase pe logofàtul Andrei si lupta « sà le ia dijma in sìlnicie » 8. La 20 iulie 1836, judecàtoria cerea pentru a doua oarà relatii magistratului cu privire la aceastà pricinà 9. Dupà aceastà interventie nu stim cum a evoluat
      1	Arh. st. Bue., Mànàstirea Banu, pachet. XXXVIII, act. 19 v ; Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 77 fi 100.
     2	Comunicarea bàtrinului Stefan Vrapeiu, de 87 de ani, din Sirbàrie.
      8	Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 95 fi 95 v: « .. . To^i cei ce au coprins acest fel de locuri ale orafului atit inlàuntru, cit fi in izlazurile lui, fie de orice màrime màcar, sà fi le stàpineascà in pace fi nesupàra|i » (Porunca dep. pricinilor dinlàuntru càtre mag. orafului Buzàu, din 29 martie 1835, Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 95).
      4	Arh. st., Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 53 (actul din iunie 1834).
      6 Vezi raportul Ispràvniciei de Buzàu din 3 aprilie 1821, càtre Vistierie, in Doc. priv. ist. Rom, — Ràscoala din 1821, voi. II, Bucurefti, 1959, p. 7.
      6	Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 53 fi 53 v.
      7	Ibidem, f. 251 (actul din 19 iunie 1834).
      8	Ibidem, f. 142 fi 142 v (actul din 10 martie 1836).
      •	Ibidem, f. 250.
149