unul dintre locurile principale printre schelele de grîne aie Mârii Negre, profitul exporturilor sale fiind luat mai aies de genovezi. Ascensiunea Chiliei în comertul international de grîne s-a produs asadar încà din primele decenii aie secolului al XIY-lea; prezenta aici a unui consul genovez la 1332 1 arata câ, încâ de la aceastà data, volumul de afaceri crescuse, câ negustorii italieni erau tot mai numerosi fi câ interesele lor în orasul dunârean deveniserà tot mai complexe fi, ca atare, trebuiau apârate fi supravegheate de un dregâtor eu rang superior. Or, aceastâ situatie se datora capacitâtii de producÇie a fârii Românesti fi Moldovei, care furnizau cantitâtile de grîu corespunzâtoare. Pretioasâ este indicatia asupra aprovizionârii schelei: genovezii cumpârâ grîul; vînzâtorii nu pot fi decît marü feudali fi negutâtorü fruntafi din tîrgurile românesti, care adunau cantitâti importante de produse, singurii detinâtori ai puterii pobtice în aceastâ regiune fi singurii în mâsurâ sâ participe la comertul mare în afara hotarelor. Aceastâ mârturie scrisâ asupra cumpârâturilor de cereale efectuate în prima jumâtate a secolului al XIV-lea aduce o confirmare cît se poate de limpede a procesului similar de achizifii din ultimele decenii aie veacului al XIII-lea si începutul celui urmâtor, cînd negu(âtorii genovezi din Vicina tratau cumpârarea acelorasi grîne, în mediul local al societâfii românesti 2.
    Exporturi asemânâtoare s-au fâcut si din Dobrogea, afa cum prevede, în 1387, tratatul semnat la Pera între genovezi fi principele Ivanco 3. Este posibil ca fi sub stâpînirea lui Mircea cel Bâtrîn, între Ì404 fi 1417, la fel ca în timpul lui Ivanco, exporturile de cereale sâ fi continuât din Dobrogea, prin porturile Mârü Negre — prin Mangaba poate 4 —, ca fi prin Chdia, aliata, din 1403 înainte, tot sub controlul ’J'ârii Românefti; un act în acest sens nu cunoaf-tem însâ.
    Dupâ ce Marea Neagrâ a devenit otomaaa, transporturile de grîne din fara Româneascâ, ca fi din Moldova, au folosit aceeafi rutâ, dar pe corâbüle negus-torilor turci sau levantini, afa cum aratâ stiri dintr-o epoeâ mai tîrzie 5.
     Exportul de grîne s-a efectuat si pe drumurile de uscat, trecînd obifnuitele vaduri aie Dunârii. Toate tarifele vâmii de la Calafat, începînd cu acelea din 30 apribe 1502, fixeazâ taxa de 2 aspri pentru un sac de grîu 6. Lipsa catasti-felor ne împiedicâ a cunoafte cantitâtile globale trimise în diferite centre aie Peninsulei Balcanice sau la Istanbul.
    Se trimitea si orz în cantitâti apreciabile, afa cum gâsim în cîteva acte din secolul al XVI-lea 7.
     1	W. H e y d, Histoire du commerce du Levant au moyen-âge, vol. I, p. 533.
    ’Din» C. Giurescu, op. cit., în Rsl X, 1964, p. 370—371 çi 381.
    3	DIR, XIII—XIV—XV, B, p. 37 (nr. 24), çi M. N. Andrej ev, O niektorych cic-kawych klauzulach iv traktacie kniaza Dobrudzy Iwanki z Genua, în « Czasopismo Prawno» XII/2, 1960, p. 151 — 175 çi nota bibliografica asupra articolului de H. E. Kappesova în« Byzan-tinoslavica », XXII, 1961, nr. 2, p. 360 — 361. Vezi çi F. Thiriet, Régestes, vol. I, p. 163 fi 167 (nr. 671 çi 689).
4	I. Barnea, Descoperiri arheologice din epoca feudalâ la Mangalia, în « Materiale. . . »,
vol. VI, 1959, p. 908—909. Vezi mai jos p. 192—193.
    6M. Alexandrescu Dersca, Contributions à l'étude de l'approvisionnement de Constantinople au XVIII* siècle în« Studia et Acta Orientalia», 1957, nr. 1, p. 13—57.
      6	DIR, XVI, B, 1, p. 14 (nr. 8). La fel çi în confirmàrile ulterioare din 1 mai 1510, 1 aprilie 1526, 12 mai 1529, 18 septembrie 1533, 10 ianuarie 1533—1534, 10 aprilie 1547 çi 5 septembrie 1568: ibidem, XVI, B, 1, p. 57 (nr. 53); XVI, B, 2, p. 4, 62, 147, 118, 149 (nr. 5, 60, 147, 121, 366) ; XVI, B, 3, p. 287 (nr. 332).
     7	Vezi documentele din 11 noiembrie 1558, 22 ianuarie 1560 çi 1566; Mihail Gufa o g 1 u, Catalogul documentelor turcefti, vol. I, Bucureçti, 1960, p. 29 (nr. 3), p. 30—31 (nr. 11) çi p. 35—36 (nr. 39, 42, 46 çi 47).
182