nistrativ fi militar pe care nu le cunoaftem, dar pe care trebuie sà le presupunem — s-au luat numeroase áltele, de ordin eclesistic, asupra càrora sintem mai bine informaci fi care dau Tàrii Romànefti a vremii aspectul unui adevàrat « bastión » al ortodoxiei in faja propagandei catolice. Printre asemenea màsuri, dublarea mitropoliei Ungrovlahiei1 — de fapt, prin prezenja aici a mitropolitului Daniil al Vidinului (ce e drept, ca refugiat, dar ad&postit pe viaj à. fi nu farà rosturi fi venituri bisericefti *), o adevàratà triplare momentanà a ei — apare ca cea mai de seamà. In cadrul acestei ampie di't ili ni defensive a Tàrii Romànefti fi a regiunilor dunàrene in genere — acfiune pusà sub egida ortodoxiei — se situeazà, ca unul dintre numeroasele ei episoade, fi intemeierea Vodifei. Intr-adevàr, este neindoielnic cà, intocmai afa cum regele Ungarici ifi gàsise simpatizan^i printre feudalii munteni nemuljumi^i de politica energica a voievodului, tot astfel fi acesta din urmà fi-a avut partizanii sài printre cnezii romàni din Banat fi Ha^eg amenintap in permanenza sà fie deposedaji de pàminturile lor de càtre feudalitatea maghiarà 3, sub pretextul aparte-nen^ei lor la confesiunea ortodoxa. Domnul román avea un dublu Ínteres sà susina fi chiar sà intejeascà, pe orice cale, opozi|ia acestor cneji iatà de màsurile luate de regatul maghiar, càci aceasta contribuia, pe de o parte, la slàbirea autoritàri regale tocmai in regiunea cea mai apro-piatà de disputata cetate a Severinului fi, pe de alta, ea putea fi raliatà amplei acliuni de apàrare a regiunilor dunàrene, dirijatà acum de voievodul muntean. Asifel, a crea — pe pàmintul Tàrii Romànefti, dar in ¡mediata apropiere a frontierei fi in preajma unui insemnat grup de mici feudali ortodocfi nemul^umiti, cnejii romàni bànà^eni — o instituye religioasà de importanza aceleia de la Vodi^a nu era doar un simplu gest pios de ajutorare a unui grup de càlugàri in càutarea unei tihnite retrageri de lume, ci un act politic bine chibzuit fi deplin incadrat in acjiunea defensiva condusà de Vladislav vodà: Vodi^a era un avanpost inaintat al confesiunii ortodoxe, al càrei steag era mereu fluturat in fata afa-zisei « cruciade » catolice. Acestui scop politic ii corespunde nu numai alegerea locului pe care mànàstirea a fost intemeiatà 4, ci fi situala jurídica ce i se crea prin actul nedatat, adesea amintit, al lui Vladislav vodà: faptul cà voievodul remitida deplin la aproape toate drepturile ce decurgeau din situala sa de ctitor 6, làsind deplinà autonomie obftii, nu era numai o concesie fàcutà lui Nicodim fi « fratilor » 6, ci o prudentà màsurà de precarie fa^à de eventualele imputàri pe care i le-ar fi putut aduce regele Ungariei. Intr-adevàr, acesta nu putea vedea cu ochi buni intemeierea unui focar de propa-gandà ortodoxà, menit anumc sà sustinà fi sà activeze opozit ia pe care màsurile sale o intim-pinau din partea cnejilor bànàjeni; dar este evident cà — dupà nórmele juridice feudale — e 1 Pentru aceasta, vezi actul sinodal din octombrie 1370 (Hurmuzaki-Iorga, Docilmente, XIV, nr. 7, p. 8 — 9; Doc. prin. Rom. B. Veac. XIII—XV, nr. 15, p. 22). Cf. N. Dobrescu, tn ime'.erea milropoliilor fi a celor dintii mànàstiri din farà, Bucurefti, 1906, p. 49 — 56, si nota 1 dela p. 53 ; idem, Din istoria bissricii romàia., Szcolul al XV-lea Bucurefti 1910, p. 49 —56; N. I o r g a, Condifiile de politica generali in care s-au intemeiat bisericile romànefti tn veacurileXIV—XV,ìn An. Ac. Rom., seria a Il-a, t. XXXV (1912 —1913), « Mem. secfi. ist.» (fi extras, Bucurefti, 1913), p. 387 — 418; C. Marinescu, ìnfiinfarea mitropoliilor in l'ara Romàneascà fi Moldova, in Acad. Rom. Mem. secf. ist., seria a Ill-a, t. II (1923 — 1924), p. 247 — 254 (si extras, Bucurefti, 1924, p. 1 —8). G h. I. M o i s e s c u, St. Lupfa fi Al. Filipafcu, Istoria bisericii romàne, voi. I, Bucurefti, 1958, p. 153 — 162; C. C. Giurescu, Intemeierea mitropoliei J'àrii Romànefti, in « Bis. ort. rom.», LXXVII (1959), p. 694 — 697; N. Sjlerbànescu, Titulatura mitropolifilor, jurisdicfia fi hotarele mitropoliei Ungrovlahiei, ibidem, p. 710 fi 713—4; Al. E 1 i a n, Lega-turile mitropoliei Ungrovlahiei cu patriarhia de Constantinopol fi cu celelalte biserici ortodoxe, ibid., p. 906 — 907. * «...nONi>K£ ©Cl|JéNNKJH MHTpOilOAÌT'k BaHHC Ckl WTTNdN'K HpC< n»AH>HK GAr0p0AHMH BKO npI.MiT AdpORdHÌf H CR»E0A* «T Hdlllfr® CrW'lipiHii >3K0 A4 A^HCTRSìTTì Ta.M» M’kKdd CTHTIAC«...> (=« pentru cà sfin^itul mitropolit al Vidinului, alungat din biserica lui, a venit si sade intr-un loc oarecare din Ungrovlahia fi pentru cà cere fi marele voievod, domnul de bun neam al locului aceluia ca sà primeascà dar si slobozenie de la sme-renia noastrà, ca sà implineascà acolo oarecare slujbe ..» etc.) ; Documente romànesti in limba slavi din mànàsti-rile muntelui Athos — 1372—1658, publicate de Grigore Nandrif dupà fotografale si notele lui Gabriel Millet, Bucurefti 1937, nr. 1, p. 18-22; DIR, B, veac XIII-XV, nr. 19, p. 25-27. 8 Izvoarele pàstreazà doar citeva mentiuni in acest sens: un« Ladislaus, fìlius Lahec, qui derelicta est fide nostra . . . ad partes transfugit Transalpinas . . . et nostro adhesit emulo (Vladislav vodà)», ifi pierde posesiunile din regiunea Mehadiei in favoarea unor cneji care luptaserà pentru reintrarea Severinului in stàpinirea regelui (Documenta . . . Valachorum, nr. 226, p 265); dar nu este vorba, cum cred editorii, de luptele din 1365 — 1368, ci — asa cum aratà M. Holban, op. cit., p. 56 (49) — de cele din 1373 — 1374. 0 denuntare calomnioasà, in scopul de a pune mina pe domeniile celor pe nedrept invinuiji (Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I2, nr. 144, p. 196; Documenta . . . Valachorum, nr. 199, p. 245), e amintità la 3 iulie 1372 si aratà suspiciunea permanentà ce plana asupra cnejilor romàni din Banat. Pentru cazuri similare, mai tirziu, in Hajeg, vezi mai jos, p. 277 fi nota. 2. 4 Locul ales convenea voievodului pentru planurile sale politice fi lui Nicodim fiindcà-i da putinta de a pàstra legàturile cu regiunea vidineanà, din care, probabil, venise. 6 Singurul lucru la care Vladislav nu renun^a (el nefiind mentionat in nici un fel de act) este obligajia càlugàrilor de a-i pomeni numele in slujbele religioase. 8 Dreptul de autoadministrare al obftii unei mànàstiri, fàrà amestecul 'titorilor, nu constituie, in sine, o excep^ie. Numai cu putin inainte, in 1369, Hariton, egumenul Cutlumuzului, propusese aceluiasi Vladislav vodà, un statut similar pentru zisa mànàstire athonità (vezi DIR, B, veac. XIII —XV, nr. 11, p. 16 — 19). Este insà de observat cà actul propus de Hariton n-a fost niciodatà prevàzut cu pecetea domneascà, ceea ce aratà cà domnul romàn nu a acceptat niciodatà propunerea (cf. ibidem, p. 19, nota explicativà a editorilor). 266