Drumurile urmate ìn comertul cu Península Balcanica au fost cele cunoscute <lin perioada precedentà, pe Marea Neagrà si pe uscat, prin obisnuitele vaduri ale Dunàrii. La 8 iulie 1392, la Pera, Iulian de Finario primea cei 10 perperi « de Velachia », dati de el unui sol genovez trimis in 'fara Româneaseâ, dupà « stiri »1. Aceiasi bani romìnesti, numiti tornesi valachici, sìnt trecuti si ìn registrul contabil al venetianului Giacomo Badoer din Constantinopol, ìn 1436—1440 2, iar prezenta monedelor valahe in cartierul comercial al Perei aratà legaturile de negot existente 3. Ìn ultimii ani ai secolului al XIV-lea, corà-biile si gaboanele îsi descârcau la Bràila, ne-o spune câlâtorul german Schilt-berger, márfurile aduse de negustori « de la pàgìni »4 (produse orientale). O confirmare concludentâ o aduc privilegiile ebberate de voievozii romàni la 6 august 1413, 21 noiembrie 1421, 23 octombrie 1422, 1424, 30 ianuarie 1431 si 8 aprilie 1437, dînd voie negutâtorilor din Brasov sà cumpere în fara Româ-neascâ « màrfuri ce vin de peste mare » : formularea însâsi este semnificativâ pentru drumul ce-1 stràbâteau aceste produse, dintre care sînt anume mentionate piperul, sofranul, camelotul, pieile fine, de miel îndeosebi5. Aceeasi situale si în 1445, cînd o sobe a cruciatilor apuseni se foloseste de o navâ ce adusese la Bràila màrfuri de la Constantinopol pentru a ajunge în capitala Bizantului 8. Mai reamintim, în sfîrfit, firmanul dat de Mohamed al II-lea la 9 iunie 1456, autorizînd comertul moldovenilor « eu coràbiile lor » la Istanbul fi mai departe, pe uscat, la Brusa fi Adrianopole: actul aduce — desi nu se referâ la fara Româneaseâ — dovada evidentâ a circulatiei de màrfuri pe câile Mârii Negre 7.
    Schimbul de produse pe mare s-a efectuat fi cu porturile din Crimeea, unde ajungeau deopotrivâ mârfurile orientale, dupâ ce stràbâteau marile drumuri transcontinentale: îndeosebi sînt cunoscute relatiile între Caffa fi Moldova 8, uneori fi eu Tara Româneaseâ 9.
     Concluzia, la capàtul màrturiilor citate, este câ negotul eu porturile româ-nefti de la Dunârea de jos pe drumul Mârii Negre a continuât ca fi în secolele X—XIII ; factorul nou însà este prezenta negutâtorilor munteni fi moldoveni,
      1	N. I o r g a, Acte fi fragmente. .., vol. III, p. 3, fi Notes et extraits pour servir à V Histoire des croisades, vol. I, Paris, 1899, p. 54—55.
      2	II libro dei conti di Giacomo Badoer, ed. U. Dorini çi T. Bertele, Roma, 1956 (informale data de O. Iliescu). Pentru valoarea monedei« tornesi» vezi F. T h i r i e t, Régestes des délibérations du sénat de Venise concernant la Romanie, vol. I, Paris, 1958, p. 227: 4 tornesi =
1	sterlin; 23—25 steriini = 1 hiperper; deci 1 hiperper = 100 de tornesi. (Se va cita, Régestes,).
     3	Concluzia formulata de O. Iliescu, çeful sec{iei numismatice a Bibliotecii Academiei R.P.R.
      4	Hans Schiltberger Reisebuch, ed. V. Langmantel, p. 52.
     *	I. B o g d a n, Documente, p. 4—5, 12, 16—17, 23, 28, 34—35 fi 73.
      6	Cronica lui Wallerand de Wavrin, ed. N. Iorga, p. 108.
7Mihai Guboglu, Paleografia fi diplomatica turco-osmanâ, Bucurefti, 1958, p. 132.
O	traducere fi in« Revista istoricâ», X, 1924, nr. 1—3, p. 105. Coràbiile moldovene sînt semna-late în 1462 fi in Creta: St. Mete;, Relatiile comerciale aie Târii Românefti eu Ardealul, pinâ in secolul XVIII, Sighifoara, 1921, p. 13. Cf. fi Barbu T. C â m p i n a, Despre rolul genovezilor la gurile Dunàrii în sec. XIII—XV, în Studii, 1953, p. 211—213.
8	W. H e y d, Histoire du commerce du Levant au moyen âge, vol. II, p. 393 fi 398.
     9	Màrturiile din 9 martie 1381 fi din 1420: N. Iorga, Notes et extraits, vol. I, p. 13 fi 27. Soli la Caffa de la Vlad Tepef, la 1462: N. Iorga, Acte fi fragmente, vol. III, p. 39— 42 fi 45—47. Pentru alte men^iuni de romani — probabil munteni — vezi N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei fi Cetâfii Albe, p. 134 fi 136—137; N. B âne s eu, Vechi legàturi ale fârilor noastre cu genovezii, in Inchinare lui Nicolae Iorga, eu prilejul împlinirii virstei de 60 de ani, Cluj, 1931, p. 33—35.
173