cà trecerea lor la nord de Dunàre s-a fàcut cel mai tirziu in octombrie 1828. Nu se arata insà nici nationalitatea bàjenarilor si nici la cit se ridica acest « mare numàr » x.
    Aceste ordine ale generalului Jeltuhin au fost repetate la 4 iunie 1829, de asta data referindu-se la alti bàjenari bulgari de la a càror asezare trecuserà 8 luni (veniti deci cam in aceeasi vreme: in toamna anului 1828) .2 In urma acestor dispozitii, Yistieria insàrcina pe serdarulTeodorachi Ràculescu ca impre-unà cu vel aga Grigore Filipescu (ispravnicul stràinilor din Muntenia), cu samesul aceluiasi ispràvnicat sau cu « un cinovnic de bunà nàdejde. . . sa iesiti in judete sa faceti mai intii catagrafie cu de-amàruntul de toti acei streini citi s-au intors de peste Dunàre, cum si de toti acei bàjenari de prin satele malului sting al Dunàrii carii s-au mutat prin alte sate din Principat, cu aràtare anume de toate averile lor ». Toti acesti bàjenari urmau a fi « asezati cu dajdia intre streini, dupà starea si puterea fiescàruia », trebuind sà plàteascà dàri ìncepìnd din luna mai 1829 3.
    Pentru judetul Vlasca cercetarea a fost fàcutà de serdarul Teodorache, gàsindu-se aici 400 de familii care urmau sà plàteascà dàri din mai 1829, ceea ce inseamnà cà si acestia veniserà in toamna anului 1828. Nu am putut gàsi aceastà catagrafie pentru a vedea satele in care s-au asezat bàjenarii, dar din raportul serdarului reiese cà situatia nu era stabilà. «... Unii stau cu toalele lor prin cara si sub coverti », altii trecuserà in judetele Ilfov si Teleorman. Astfel, 20 de familii, desi plàtiserà dàrile, au plecat in satul Pietrisu (Teleorman) 4. Alte 35 de familii se stabiliserà la Flàminda si Màgurele, lingà Turnu 5. Dintr-un alt document rezultà cà bulgarii din judetul Vlasca se asezaserà in sloboziile Gogosarii vechi, Gogosarii Càtàlinei, Stànesti si Chiriac (Càriac), acestea fiind unele din « cele mai temeinice slobozii » 6. Aceste peregrinàri ale bàjenarilor se datorau si unor abuzuri ale zapciilor, precum si lucràrilor si transporturilor pe care trebuiau sà le facà pentru necesitàtile armatelor. Altii, in sfirsit, socotiserà cà vor fi scutiti de dàri nu numai pe opt luni, ci pe un termen mult mai ìndelungat. Turtucàienii care se asezaserà la Chirnogi nu voiau sà le plàteascà, sustinind cà ei « la turci au plàtit haraci si iaràsi acolo vor da dajidie dupà ce se va face pace, iar aici nu dau nici o para ». Dupà cit se vede din documente, acestia erau oameni cu stare. Impunerea lor la dàri s-a fàcut numai cu forta armatà 7.
    Bàjenarii, ca si romànii din satele judetului Ialomita, nu mai puteau suporta cererile si transporturile ce trebuiau sà le facà pentru armatà si asezàrile se risipeau. Dupà cercetàrile ispràvnicatului Ialomita, acesti fugari se aflau « unii. . . la Ploiesti, altii la Bucuresti, iar altii la Cernavodà si in alte dimprejur sate ale Bulgariei ». in acest scop, serdarul Nicolae Giurescul fusese trimis in satele de peste Dunàre pentru a-i aduce inapoi. Din acelasi document rezultà cà dupà càderea Silistrei « multi dintr-insii cugetà sà treacà peste Dunàre,
    1	Romanski, op. cit., p. 82.
     2	Ibidem, p. 43.
     3	Ibidem, p. 44.
     4	Ibidem, p. 46.
     5	Yistieria cerea ca aceste familii sà fie aduse inapoi la « cea dintii làcuin^à a lor». Ibidem, p. 47.
     6	Ibidem, p. 49—51.
     7	Ibidem, p. 53 — 59.
72