Analizind amànun^it succesiunea domnilor Moldovei, am ajuns la concluzii diferite. Nu ne poate fi indiferent sà ?tim cind ?i unde s-a alcàtuit prima lista a domnilor din secolul al XlV-lea. Avind in vedere deosebirile de amànunt care existà intre variantele ei, in diferitele letopisete, deosebiri care nu rezultà din gre?eli de transcriere, ci din consemnarea unor traditii diferite, inseamnà cà aceste letopiseje nu sint — cel pugili pentru aceastà parte — copii alterate sau modificate ale prototipului unic, ci « corpusuri » alcàtuite independent, cu folosirea, pentru epoca anterioarà lui §tefan cel Mare, a mai multor liste, care au circulat anterior ?i au fost alcàtuite in raport cu {inuturile sau « parile » care au format apoi « 'farà Moldovei». De aici nepotrivirile in ordinea domnilor ?i a duratei domniilor. Avind ca bazà eventual pomelnice, listele au fost completate cu anii domniei la transcriere, potrivit cu tradita in vigoare prin partea loculuiI. Ulterior s-au petrecut contaminar! ale acestor liste.
      Dupà ce am fixat locul ?i relativitatea vaiorii informative a Letopise^elor ?i a Pomelnicului de la Bistri^a cu privire la inceputurile istoriei Moldovei, sà vedem ce informaci ne pot da documenlele romàno-slave fi cele latine pentru aceea?i perioadà.
      Incilcità, incit pare de nedezlegat, este pozi|ia neamului Drago«, despre care avem totu?i multe referinje, dar nici una precisà despre Drago? insu?i. Iatà ce rezultà din analiza documen-telor privitoare la Maramure? in secolul al XlV-lea 2.
     Unii istorici pun in fruntea neamului Drago?izilor pe un Drago? din Bedeu. ìntr-adevàr, romànii Drag ?i Drago? din Bedeu obfin de la regele unguresc reambularea (fixarea hotarelor la fa(a locului) mo?iei lor Bedeu, vecinà cu Teceu din Maramure?, care ?i are loc pe la Cràciun in anul 1336. Ace?tia au numai calitatea de slugi regale (servientes regis)3. La 29 noiembrie 1355, Drag de Bedeu e comite ?i, impreunà cu al^ii, reambuleazà mo?iile Giule?ti ?i N yres ?i pune in posesia lor pe Drago?, fiul lui Giula *. Treizeci de ani mai tirziu, in 1385, Ladislau, fiul lui Drag din Bedeu, impreunà cu al^i trei juzi ai nobililor, definitiveazà o hotàrnicie pentru fii lui §tefan, feciorul lui Iuga, fàcutà in mo?ia Vi?aelor5. Se pare deci cà Drago? dispare indatà din circuiate ?i ràmin cunoscuji numai Drag ?i fiul sàu Ladislau. Atit aflàm precis despre Drago? din Bedeu.
     Date mult mai interesante culegem din urmàrirea documentelor in legàturà cu mo?iile Giule?ti ?i Cuhea.
     La 15 septembrie 1349, regele Ludovic porunce?te lui Ioan, fiul lui Iuga, voievodul romà-nilor din Maramure?, sà punà in posesia mo?iilor Giule?ti ?i Nyres pe Giula, fiul lui Drago?, ?i pe fiii sài Drago?, Jytefan, Tatar, Dragomir, Costea ?i Mirislàu, pe care un §tefan, fiul lui Iuga — rudà a familiei lui Drago?, cum se va vedea mai departe — nu i-a putut atrage de partea lui in tràdarea lui alàturi de Bogdan, unchiul (patruus) sàu. Giula avea mo?iile donale de la regele Carol pentru slujbe vrednice ?i credincioase *. Deci, incà in timpul regelui Carol, Giula era om cu vazà. Dar la 14 mai 1353, ¡ytefan, fiul lui Iuga, nu mai este infidel, càci impreunà cu fratele sàu Ioan (ca « slugi credincioase ») sint introdu?i in posesia mo?iei lor principale Cuhea ?i in cele ce {in de ea 7. Regele, la 12 octombrie 1355, confirmà din nou Giule?tii ?i Nyres ca posesiuni ale lui Giula ?i ale celor ?ase feciori ai lui 8. O lunà ?i jumàtate mai tirziu, la 29 noiembrie, se face punerea in posesiune, intre juzi fiind ?i cornitele Drag de Bedeu, amintit mai sus 8.
     Mai deosebità ?i de retinut este ?tirea cà, dupà cinci ani, la 20 martie 1360, regele ràsplàte?te pe Drago?, fiul lui Giula, ?i pe fii sài Giula ?i Ladislau cu ?ase sate romàne?ti din Maramure?, intre care ?i Slatina. Este o ràsplatà pentru serviciile ?i expedi(iile fàcute de el, « mai ales pentru restaurarea fàrii noastre moldovene », cind mai mul^i romàni s-au abàtut de la calea credin^ei datorate10. Tot in acel an, la 24 iunie, fiii lui Iuga, §tefan voievod
      1	Vezi mai inainte p. 204 nota 2.
     *	Folosim in special publicafia lui Ioan Mihalyi de Apf a, Diplome maramurefene din secolul XIV fi
XV,	Maramure?-Sighet, 1900 fi Documenta historium Valachorum in Hungaria illustrantia utque ad anum 1400 p. Christum, curante Emerico Lukinich et adiuvante Ladislao Géldi, Budapesta, 1941, in care unele documente s!nt redate numai in rezumat, dar se adaugfi citeva inedite, ilustrìnd mai ales pe voievodul Baie fi pe Drag, fratele sàu, comici de Maramure?.
      *	Mihalyi, p. 13 — 16. Documenta Valachorum, p. 77 — 78; aici editorii admit supozifia lui Mihalyi cS Drago? amintit aici are « multà fansà de probabilitate» sà fie Drago? Intemeietorul Moldovei, ceea ce nu se poate demonstra. Cf. ?i DIR C. Transilvania, veacul XIV, voi. Ili, Bucurefti, 1954, p. 402—404 fi 587 — 589.
     4 Mihalyi, p. 35 — 37. Documenta Valachorum, p. 131 —132.
     •Mihalyi, p. 85 — 86. Documenta Valachorum, p. 323 — 324.
      •Mihalyi, p. 26 — 27. Documenta Valachorum, p. 115 — 116. DIR voi. cit.p. 501. Punerea inposesie se face la 21 septembrie 1349, fàrà Smpotrivire. Mihalyi, p. 28 — 29. Documenta Valachorum, p. 116. DIR voi. cit., p. 505-506.
      ’Mihalyi, p. 30 — 32, Documenta Valachorum, p. 126 — 127: cuiusdam capitalis et principali» possesionis Kohnya.
     •Mihalyi, p. 33 — 34. Documenta Valachorum, p. 131.
     •Mihalyi, p. 35 — 37. Documenta Valachorum, p. 131 — 132.
*• M i h a 1 y i, p. 38. Documenta Valachorum, p. 144 — 145: specialiter autem in restauratane terrae nostrae Mol-dauanae, plures Olachos rebellantes a via debitae fidelitatis deviantes. A cesti valahi ràzvràtifi farà indoialà sint moldoveni.
223