piper, sofran, bumbac, camelot, diferite piei fi alte màrfuri sosite « de peste mare ». Càtre ultimii ani ai secolului al XIY-lea, màrturia lui Hans Schilt-berger este categoricà. E1 viziteazà « un oras Bràila », unde « coceele si galeele isi descarcà màrfurile aduse de negustori din pàginàtate »1, adicà produsele orientale. Coceele fi galeele erau nave anume destinate comertului, primele fiind de mare capacitate 2. Termenul folosit de Schiltberger, acela de niderlegung, arata cà orasul a avut, probabil, drept de depozit al unor asemenea màrfuri 3 ; de aici, brasovenii le-au transportat spre Transilvania, tot timpul, in primele decenii ale secolului al XV-lea: dovadà privilegiile date lor de domnii fàrii Romànesti la 21 noiembrie 1421, 23 octombrie 1422, 1424, 30 ianuarie 1424 si 8 aprilie 1437 4. Autorul unei continuàri la cronica lui Andrei de Ratisbona cunoafte, la 1461, douà centre importante la Dunàrea de jos, Bràila fi Chiba 5. Un an mai tirziu, flota otomanà (25 de trirene fi 150 de vase), venind prin deità, arde acest « oras al dacdor 6, in care fac un comert mai mare decit in toate orasele fàrii » 7. Aprecierea cronicarului bizantin Chalcocondd, contemporan al evenimentelor relatate, situeazà deci Bràila pe primul loc pentru importul fi exportul fàrii Romànefti pe ruta Màrii Negre. Repede refàcutà, ea cunoafte
o	nouà pustiire, la 1470, a ostafilor lui §tefan cel Mare, act nu numai politic, dar poate fi economie, pentru a inlàtura concurenta acestui centru in comertul maritim 8. In sfirfit, oraful intàrit « Brilagum sive Braylorum » este indicat, intr-un raport stràin, ca loc de imbarcare intr-o eventualà Campanie militará impotriva otomanilor 9.
    In concluzie, de la mijlocul secolului al XIV-lea, cind apare pentru prima datà in documente, Bràda a fost principala poartà de intrare pentru comertul maritim al fàrii Romànefti : ea a pàstrat acest loc fi dupà ce Marea Neagrà trece sub controlul turcesc. Abia dupà ocuparea orafului de otomani, in 1543, fi transformarea teritoriului inconjuràtor in raia, intregul trafile intrà direct in miinile negutàtorilor turci fi levantini.
    In felul acesta, drumul Màrii Negre a fost o reabtate pentru comertul fàrii Romànefti, in secolele XIV—XVI, la fel ca in perioada precedentà. De aceea, pìnà la afirmarea definitivà a suprematiei Portn Otomane, pobtica domnilor fàrii Romànesti a urmàrit iefirea fi controlui centrelor negotului maritim.
    Cercetarea drumurilor de uscat este de asemenea concludentà pentru legà-turile economice cu Península Balcanica. Trecerea peste Dunàre s-a fàcut tot pe la vechde vaduri Calafat—Vidin, fibru (fibàr), Bechet—Rahova, Turnu— Nicopole, Zimnicea—§iftov, Giurgiu—Rusciuc, Dristor (Sibstra), Oraful de
      1	« Und ein stadt die ist genandt Uebereyl... do haben die kockenund die galein ir nider legung, die chauffmanschafft pringen auss der Heidenschaft»: Hans Schiltberger Reisebuch, ed. V. Langmantel, p. 52.
      2	F. Thiriet, Régestes, vol. II, Paris, 1959, indicele p. 284 çi 287.
3	Ibidem, glosarul, p. 172, çi N. I o r g a, Istoria comertului románese, vol. I, p. 56—57.
     4	I. B o g d a n, Documente, p. 4—5, 12, 16—17, 23, 28, 34—35 çi 73.
     6	N. Iorga, Acte §i fragmente, vol. III, p. 38.
     6	Adicä al romänilor.
     7	Laonic Chalcocondil, Expuneri istorice, ed. V. Grecu, Bucureçti, 1958, p. 285 (subl. ns.).
     8	N. Iorga, Istoria comerfului románese, vol. I, p. 104.
     *	N. Iorga, Acte p fragmente. .., vol. III, p. 62.
176 '