tîrgovetii din Cîmpulung, Tîrgsor, Gherghita, Tîrgoviste, Bucuresti, Buzâu sau Brâila ocupau deci o pozitie fruntasâ in Brasov, centru international de comert1 (si eu o puternieâ activitate mestesugâreascâ fi eomereialâ, de veche traditie), trecind, in negotul eu Peninsula Baleanieâ, inaintea concurentilor lor transdvâneni. în lumina acestor cifre din 1503, marcînd finalul unei evolu(ii, si a documentelor analizate, dovedind prezenta mârfurdor orientale în fara Româneaseâ, putem conchide câ negustorii munteni, în primul rînd cei din orase, au dezvoltat neîntrerupt, chiar din secolul al XIV-lea, legâturile lor eu centrele Peninsulei Balcanice. Ei si-au consolidât neîncetat pozitia, eliminînd, într-o prima etapâ, concurenta transdvânendor la vînzarea mârfurdor orientale înâuntrul 'J'ârn Românefti 2, apoi trecînd în afarâ, la Brasov mai ales, unde, în 1503, aduc de doua ori mai multe « cumpârâturi tureesti » decît izbuteau brasovenn însisi. în veaeul al XY-lea si în primele decenn aie celui urmâtor, comertul eu Peninsula Baleanieâ s-a gâsit ferm în mîinile negutâtorilor 'Jarii Românesti, tîrgovetii dominînd aproape totalitatea unor asemenea importuri. §i întrucît aceste importuri cuprindeau articole eu un volum relativ mie, dar eu valoare ridicatâ, reelamînd eapitaluri corespunzâtoare, ele au fost realizate de marii negustori; vom retine, ca exemplificare, câ acesti fruntasi ai oraselor aduc la Brasov, în 1503, mârfuri orientale în valoare de 2 724 682 de aspri, în timp ce colegii lor mai mârunti participau eu numai 25 090 3.
*
     Se poate aprecia locul ocupat de negutâtorü 'fârii Românesti în schimburile eu Peninsula Baleanieâ luate în ansamblul lor? Prezenta banilor valahi la Constantinopol, încâ din 1392, tratatul sultanului Mohamed al II-lea eu voie-vodul Moldovei Petru Aron, la 1456 4, depozitele de mârfuri aie moldovenilor la Pera în 1449—1452, sînt tôt atîtea indicatü aie participârn directe a negu-tâtordor din târile române la efectuarea schimburilor externe de mârfuri. Nu putem preciza însâ, pentru secolul al XY-lea, nici totalul valoric fi nici partea ’J'ârn Românefti sau a Moldovei, în schimburile efectuate eu Penisula Baleanieâ fi eu Râsâritul, pe calea Mârn Negre. Pentru prima jumâtate a secolului al XVI-lea, însâ, registrele vamale aie Brafovului, cuprinzînd întreaga activitate eomereialâ a orafului, au îngâduit determinarea participârii negutâtorilor 'J’ârii Românefti, comparativ eu ceilalti, în ansamblul importului, exportului fi tranzitului acestui cunoscut centru transdvânean. în totalul valoric al eomer-tului brafovean, negustorn munteni participâ, chiar din 1503, eu un procent de 51,1%, sporindu-1, în decendle urmâtoare, la 73% în 1543 fi 82,1%, deci la 4 /5 din total în 1554 5. Procentele acestea reprezintâ etapele succesive aie unei evolutii începute eu mult în urmâ, spre sfxrfitul veacului al XIV-lea sau înce-
iar levantiaii 19,3%. Scàderea procentelor de la 68 la 59,3% se datoreçte concuren^ei levan-tinilor care, sprijinifi de expansiunea otomanà în Ungaria pâtrund treptat çi în Transilvania: R. Manolescu, Braçovul, p. 174.
     1	Radu Manolescu, Le rôle comercial de la ville de Braçov dans le sud-est de l'Europe au XVI-e siècle, în « Nouvelles études d’Historie», Bucureçti, 1960, p. 207 — 220.
     2	Actul din 1368 — vezi mai sus, p. 189—190 aratâ câ negustorii braçoveni venind eu mârfuri din sudul Dunârii, le vindeau çi în far a Româneaseâ: în atare caz, erau supuçi la plata vâmii obiçnuite, mai mare ca aceea de tranzit.
     3	Radu Manolescu, Disertafia ; acelaçi : Brafovul, p. 173, unde cifrele sînt, respectiv, de 2 572 992 çi 25 089 de aspri.
     4	Vezi mai sus, p. 183.
     6	Datele reproduc concluziile lui Radu Manolescu, Le rôle commercial de la ville de Braçov dans le sud-est de l'Europe au XVI-e siècle, p. 220, anexa II.
191