încà mai importante decît aceastâ chestiune sînt alte douâ lucruri care reies din Cronica moldo-rusa, ?i anume: 1) tàtarii ràtàceau între rîul Prut ?i rîul Moldova, numit loc «la margine», ?i 2) Drago? s-a a?ezat întîi într-un loc 1 pe rîul Moldova, adicà la vàrsarea lui in Siret, ?i de acolo s-a întins pe rîul Moldova în sus la Baia ?i pe alte rîuri la izvoare. Deci Jara lui Drago? a fost în Jinutul de margine al tàtarilor, între munji ?i Siret, cuprinzînd probabil ca puncte nordice linia rîului Nechid eu Cîmpul lui Drago? 2, Giule?ti ?i Roman. De pe aceastà linie va fi încercat Drago? sà se întindà spre nord.
     Sas, voievodul Maramure?ului, avînd aceea?i misiune, de a lupta contra tàtarilor, ca ?i Drago?, nu ne este cunoscut totu?i decît prin actele privitoare la fiul sâu Baie. Din acestea reiese ciar cà la 2 februarie 1365 el râmàsese încà în Moldova sâ ducà lupta pentru apârarea, « onoarei » regelui sàu. De data aceasta Bogdan apare ca adversar de temut al lui Sas. La 1373 Sas nu mai era în viajà, cînd fiii sài î?i statornicesc mo?tenirea în Maramure?. Cronicile moldovene îi dau 4 ani de domnie ?i îl asazà dupà Drago?. însâ dacá a ramas tot timpul în Moldova (vezi «a mûrit» în unele letopise^c), atunci îi revin la domnie 14 ani (1360—1373). Indiferent de timpul cît a stat în Moldova, cauza regelui sâu era pierdutà în 1365, cînd fiul sàu Bale se retrage în Maramure?.
      Sînt probabilità^ suficiente sà consideràm cà centrul administrajiei lui Sas ajunsese la Baia. Insâ daeâ Jinem seama de tradita de la Siret 3, atunci am putea admite c.à va fi ajuns chiar pînà acolo, dar renun^înd de a mai fi omul regelui se va fi unit eu feudalii locului ?i, în aceastà calitate, va fi tràit încà 4 ani la Siret. înclin sâ cred cà aceçti patru ani s-au scurs între 1365 ?i 1369, în concurenjà çi veeinàtate eu Bogdan. Aceasta ar duce la un total de 9 ani4.
     Drago? ?i Sas nu au fost voievozi peste teritoriul de-a lungul apei Moldovei, de unde a pornit unificarea statului moldovean, ci conducâtori de oaste în slujba regatului ungar, însàr-cina^i eu misiuni în sudul Moldovei. De aceea ei nici nu figureazâ în Pomelnicul de la Bistri^a 6.
     Bogdan a fost un ràzvràtit maramureçan. La 1343 el pierduse calitatea de voievod al Maramure?ului; la 1349 se purta ca ràzvràtit, dar tot în cuprinsul voievodatului de acolo6. Deci nu plecase din pos^siunile sale maramureçene. Aceastà plecare s-a întîmplat numai în preajma zilei de 2 februarie 1365, cînd regele màrturise?te cà Bogdan cu fii sài au trecut pe furi? în Moldova. Deci acjiunea nu a avut loc eu mult înainte. Unele redacjii aie cronicilor interne îi atribuie 4 ani de domnie (redac^iile putnene), iar áltele 6 ani (Bistrija ?i moldc-rusá). Nu credem cà deosebirea dintre ele este o divergen^â. însemnàrile locale au notât durata domniilor a?a cum era cunoscutà în acea parte. Venind în Jinutul disputât coroanei maghiare, Bogdan a trebuit sâ aparâ în partea de sub administraba lui Sas ?i între ei se vor fi dat luptele de supremazie. Credem cà acestea au durât doi ani, dupà care autoritatea voievodalà a lui Bogdan s-a extins pe apa Moldovei, la Ràdâuji, ?i a continuât încâ patru ani. Timpul probabil de domnie este 1363 —1369, deci în total 6 ani.
     Mult mai greu este sà làmurim domnia lui Lafeu. O corespondent papalà din 1370 —1372 ne dà unele informaci eu privire la încercarea lui de trecere la catolicism prin intermediul francis-canilor. Relatàrile din cronicile interne eu privire la La^cu sînt lipsite de concordará. Letopisejul de la Bistrija ?i Cronica moldo-rusà îl considerà, gre?it, fiul lui Sas (poate pentru cà Sas a mûrit în acest interval, 1368 — 1373), iar Letopisejul de la Putna ?i Cronica moldo-polonà, fiul lui Bogdan. Cà este fiul lui Bogdan nu trebuie sà ne îndoim. Diploma maghiarâ din 1365 spune cà acesta a fugit din Maramure? împreunâ « cu fiii sài ». între ace?tia trebuie sâ fi fost ?i Lajcu, despre care cronicile noastre spun cà a domnit 8 ani ?i a mûrit în scaun. Conjectural, ace?ti ani nu pot fi decît între 1369 ?i 1377. Logica ne face sâ credem câ, în timp ce în partea de sud a Moldovei se pàstra dominaría ungureascâ, LaJcu a izbutit sà uneascâ voievodatele nordice, al lui Bogdan ?i al lui Sas, eu centrul acum la Siret. E cea dintîi unificare de feude pe care o putem presupune în istoria Moldovei. Çi desigur multora din feudali nu le-a fost pe plac.
     Faptul cà pentru aceastâ vreme în Pomelnicul de la Bistri^a apare un Costea voievod fàrà predecesori ?i în letopiseje un Petru voievod, fiul unui Mu?at, fârà a se spune cine este acest Mu?at, duce la concluzia câ acum exista o fràmîntare între feudalii moldoveni.
1 Dacâ admitem traducerea P. P. Panaitescu prin« oras», atunci înseamnà ci Romnnul îçi are originea în acel timp
      1 «Cîmpul lui Dragoç» nu este neapàrat nevoie sà fie în legàturà eu Dragoç descâlecàtorul, dar nici nu i 8e poate opune.
       *	S. R e 1 i, Oraçul Siret in vremuri de demult, Cernàu^i, 1927, p. 33 — 34.
  4 Aici poate interveni fi o explicatie paleografica: în slavà cifra 9 (©) se poate confunda uçor eu 4 (A).
       *	Fârà a gàsi explicatia faptului, acest lucru îl observase fi D. O n c i u 1, Opere complete, I, p. 307, n. 2: « Deci în 1407, cînd 6-a scris pomelnicul, Drago? fi Sas nu erau consideraci ca foçti domni ai {àrii de felul domnilor urmâtori». Si I. Minea, Politica orientali a impáratului Sigismund, Bucuresti, 1919, p. 24, n. 2, se îndoieçte cà Sas, tatàl lui Bale, a fost voievod în Moldova; celelalte îndoieli exprimate de Minea în anaÛza documentelor de la 1360 — 1365, 1373 fi 1384 nu pot fi luate în considerare.
      e D. O n c i u 1, op. cit., p. 301, n. 2, interpreteazà pe nuperrime din document prin « de curînd», adicà Bogdan de curînd ieçise din Maramureç çi trecuse în Moldova . In realitate, nuperrime se referà la injidelitatea lui Bogdan. Vezi mai sus p. 211, n. 3.
229