mama viitorului stâpînitor Milan era o româncâ, nâscutâ Catargiu ; ea va juca un roi important si în viata lui Cuza 1.
    împrejurarea în care raporturile strinse cu tara vecinâ s-au vâdit în modul cel mai impresionant a fost tranzitul armelor sîrbesti prin România, în noiembrie—decembrie 1862. Aceastâ împrejurare a provocai o emotie considerabilâ în cercurile internationale, a determinat interventia colectivà si ostilâ a repre-zentantilor din Bucuresti a mai multor mari puteri si a constituit, în cele din urmâ, o victorie diplomaticâ a României si Serbiei si un spor de prestigiu pentru cîrmuitorii acestor târi, si în special pentru Cuza Yoda.
    Consulii stràini din România si tranzitul armelor sîrbesti. Dar sà arâtâm în detaliu cum s-au petrecut faptele. La 22 noiembrie 1862 2, Green, consulul englez din Bucuresti, primea de la Ward, viceconsulul englez din Galati, stirea câ un mare convoi de 500 de cârufe, încârcate cu arme si munitii, au trecut frontiera rusâ si au intrat în Moldova în apropiere de Bolgrad 3. O stire ase-mânâtoare primea, în aceeasi zi, si consulul austriac Eder 4. Ambii reprezen-tanti se grâbirâ sà comunice guvernelor lor senzationala informatie ; Green ceru si obtinu, în cursul aceleiasi zile, audientâ la Cuza, pe care îl întrebâ asupra rostului acestui mare convoi. Domnul îi râspunse câ nu stie nimic în privinta aceasta si câ un numâr asa de mare de cârute n-ar fi putut intra în tarâ fârà ca sà fi atras atentia organelor administrative. în orice caz, va cerceta si, dacá e cazul, va lua mâsuri 5. A doua zi, 23 noiembrie, dupâ ce primiserâ între timp instructiuni de la ambasadorii respectivi din Constantinopol, cei doi consuli se prezintâ în audientâ comunâ la Cuza. Acesta le râspunde câ, în realitate, e vorba de 40 de cârute cu arme ale garnizoanelor din sudul Moldovei care erau trimise la Bucuresti spre a fi reparate ; prefectul de Covurlui, adaugà el, nu stie nimic de un convoi de 500 de cârute. Cine are Ínteres sâ ràspîndeascâ un astfel de zvon ? Cine e în spatele acestei chestii ? 6 Raportînd superiorilor sâi râspunsul, Green face urmâtoarea apreciere asupra lui Cuza : « Vorbea — zice el — cu o simplitate si aparentâ sinceritate despre care, daeâ nu as fi avut o experientâ atît de mare în privinta puterii de disimulare a Principelui Cuza, as fi spus câ era eu neputintâ sâ fie simulatâ » 7. între timp, sosesc noi infor-matiuni asupra convoiului. Yiceconsulul englez de la Galati trimite un al doilea raport, în care aratà câ a vâzut el însusi cârutele cu arme si câ ele vin din
      1	A. D. X e n o p o 1, Istoria românilor, ed. a Ill-a, vol. XIV, p. 46—47. Testamentul lui Cuza, en o clauzà în favoarea Mariei Obrenovici, se aflâ în Arhiva Cuza Vodâ de la Aca-demia R.P.R.
      2	Datele sînt dupa stilul nou.
      3	T. W. R i k e r, Cum s-a infâptuit România. Studiul unei problème internationale, 1856—1866, Bucarest i, (1943), p. 476—477 (E traducerea în roinânestc a lucrârii The making of Roumania, A Study of an international problem 1856—1866, Oxfort-Londra, 1931, VIII t-592 p. în 8°.)
4	Ibidem, p. 476—477. Eder fusese informât de câtre Kremer, consulul austriac din Galani,
care adusese faptul çi la cunoçtin^a prefeetului de Covurlui, Leon Ghyka. Vezi raportul acestuia din urmâ câtre ministerul de interne, la M.A.E., Arh. istoricâ, vol. 277, f. 24—28v.
      6 Ibidem, p. 477. Intr-o corespondeutü datatâ Bucuresti, 12 decembrie 1862, se spune câ, dupâ aprecierea consulului austriac, ar fi vorba de 455 de cârute. Vezi « Monitorul, jurnal oficial al Principatelor Unite», nr. 283 din 28 decembrie 1862 (stil vechi), p. 1171 çi ms. roman nr. 5 743 al Acadcmiei R.P.R., f. 283: «... leur quantité était evaluée à 455 chariots».
      6	T. W. R i k e r, op. cit., p. 477.
      7	Telegrama lui Green câtre Foreign Office, din 24 noiembrie 1862, la T. W. R i k e r, op. cit., p. 477, nota 50.
34