Oit, « în doua rînduri eu într-adinsi cinovnici dâ la fostul Divan sâvîrsitor si eu un Osman gavazul din partea pasii Nicopolii, s-au fâcut asemenea întrebare tuturor acestor bâjenari si niei unul n-au voit a sa întoarce la urma lor peste Dunâre ». Cu toate acestea, Marea Vornicie trimite în mai 1831 pe Dimitrie Lehliu, pentru ca împreunâ cu ispravnicii de Oit si Romanati sa faeâ o noua cercetare. Dupa rapoartele acestora, cele 22 de familii de bâjenari asezati la Brebeni lîngâ Slatina si în plasa Câlmâtuiului au arâtat în scris câ « nu voesc a sa mai întoarce peste Dunâre, ci mai vîrtos sâ roagâ cu umilintâ a fi primiti în pâmîntul târii, unde s-au sâlâsluit x. De asemenea, nici cele 116 familii asezate în 19 sate din judetul Romanati n-au dorit acum sâ se întoareâ. Cele 5 familii eare din cauza oamenilor arendasului mosiei « din multe luâri nedrepte si bâtai » voiserâ sâ se întoareâ au renuntat pînâ la urmâ sâ mai plece si au ramas în tarâ 2.
    în mai 1831, pasa Nicopolei séria din nou lui Kiselef pentru reîntoarcerea unor bâjenari retinuti si exploatati « de câtre boierii din Bucuresti » 3. La 17 iunie, valiul Silistrei intervenea si el, trimitînd la Bucuresti un om al sâu 4, care sâ-i aducâ peste Dunâre pe cei ce voiau sâ treaeâ. în sfîrsit, la 3 august 1831 a venit în tarâ Halil bei de Kedukliu, trimis al înaltei Porti spécial pentru repatrierea bàjenarilor. Hasan-pasa, caimacamul valiului de la Silistra, îi dâdea
o	scrisoare de recomandatie pentru Kiselef 5. în toamnâ, la interventia turcilor6, se asocia si mitropolitul de Cerven 7. Abuzurile arendasilor continuînd, cererile de întoarcere se adreseazâ isprâvnicatelor si lui Kiselef si în anul urmâtor,
1832.	Unii fug noaptea peste Dunâre. Astfel, cinci familii românesti (douâ din satul Grojdibodu si trei din Silistea — Hotar) din plasa Bâltii, judetul Romanati, au trecut în ianuarie 1832 pe malul drept al Dunârii. Aceeasi intentie o nutreau si alti bâjenari, tôt români, asezati la Corabia. Raportul ocîrmuirii judetului Romanati aratâ clar cauza: «... Arendasul care la asezare-le în Siliste s-au
y	»	3	»
toemit a-i da pe an talere 6 . . . acum îi apucâ sâ plâteascâ de fiescare cîte lei 14 ». Alte trei familii românesti din Silistoara îi urmau dupâ o sâptâmînâ si autori-tâtile se temeau sâ nu fugâ si pâmîntenii, fapt care s-a si petrecut. Acelasi lucru se întîmpla si în jud. Ialomita. Bâjenarii ce se asezaserâ în ostrovul Mosaitului, unde era si piebet de trei soldati, « legînd pâ dooâ dintr-acele catane, toti împreunâ cu familiile si lucrurile lor, au trecut dâcindea în Turchiia » 8. Fugeau si cei din satele Oltina, Beilicu sau ostrovul Nicoli 9. Fuga locuitorilor din ostroa-vele Dunârii, tinînd de judetele Mehedinti si Dolj, în Craina 10 sau în satele din jurul Vidinului, este freeventâ în 1832. Astfel, locuitorii din ostroavele Pece-neaga, Strîmba si Bucuroaia, ba si pâmînteni din satele judetului Mehedinti, ca Salcia (59 de familii), Cujmir, Perceni, Ulmul si Calafat, trec dincolo, fie la Yidin, fie în satele Gomotari (Gumâtarti), Florentin, Kirimbeg, Câpitânâuti
     1	Ibidem, p. 321 — 22.
2	Yezi afirmaçiile lor, întârite fi de pîrcalabul satului, la Romanski, op. cit., p. 326—327.
     3	Documentul turcesc la Bibl. Acad. R.P.R., doc. DLXXXV/87.
4	Un oarecare Ibrahim (probabil Ibrahim aga), întîlnit fi mai tîrziu ca ajutor al lui Halil
bei. Doc. turc, la Bibl. Acad. R.P.R., doc. DLXXXV/87.
    6 Ibidem, doc. DLXXXV/88.
     6	Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831, f. 20.
     7	Ibidem, f. 18—19.
    8	Romanski, op. cit., p. 337.
     9	Pentru fuga acestora fi a altora din satele de la Dunâre, ca fi pentru mâsurile cerute de spâtârie, vezi Arh. st. Bue., Vistieria, dos. 3 201/1831. f. 311, 371, 382, 608 fi 629.
    10	S. I a n c o v i c i, Fuga locuitorilor din ostroavele Dunârii din cauza exploatârii boiereçti (1833—1834), în « Studii», XIII, 1960, nr. 4, p. 165 fi 169—170.
89