tului de rezistenfà ortodoxa: Moldova (asupra càreia manifestau pretendi cele douà regate catolice vecine, Polonia si Ungaria, unite apoi sub un singur rege in persoana lui Ludovic x) obfinea recunoasterea de càtre papà a autonomiei sale, plàtind-o cu intrarea ei sub oblàduirea ierarhiei romane fi cu trecerea la catolicism a lui Lafcu voievod 2.
     Dar nu numai la nord de Tara Romàneascà obfinuse scaunul apostolic un important succes diplomatic: chiar in taratili Vidinului, din care stàpinirea efectivà a regelui Ungariei fusese silità sà se retragà, pozitia catolicismului ràmàsese — avem toate motivele sa o credem — incà deosebit de puternicà. Nu este desigur o intimplare cà, la 19 ianuarie 1370, papa putea felicita pe doamna Clara — fosta sofie (a doua) católica a lui Nicolae Alexandra, tatàl fi predecesorul lui Vladislav vodà — pentra convertirea la catolicism a fiieei sale, impàràteasa Bulgariei3. Sracimir, reinstalat la Vidin ca vasai al regelui Ungariei sub garanzia a doi principi., intre care fi Vladislav vodà 4, ifi làsase cele douà fiice ca ostatece in miinile regelui 6 fi nu se mai bucura decit de o umbra de autonomie. Aceasta explicà — ni se pare — de ce, dupà retragerea oftilor maghiare, insufi mitropolitul Vidinului, Daniil, nu se mai intorsese in oraful de scaun al diecezei sale (asa cum s-au intors — Orbini spune cà domnul román a fost silit sà-i inapoieze — vidinenii stràmutafi pe malul sting al Dunàrii), ci continuà sà ràminà ani de-a rindul mai departe, ca refugiat in Tara Romàneascà6. ìa noua stàpinire a lui Sracimir, Nicodim — cleric ce-fi càpàtase, probabil, faima, cum am vàzut, tocmai prin rezistenta sa indirjità impotriva agre-siunii feudale transformate in opresiune catolicà — ar fi fost incà fi mai primejduit decit insufi mitropolitul Daniil, in favoarea càruia, la nevoie, s-ar fi produs desigur intervenga mai mult sau mai pillili eficace a celor doi principi garanti, Vladislav fi Dobrotici.
      Ràmasà astfel fàrà nici un sprijin din partea faratului sud-dunàrean fi avind, pe tot lungul Carpafilor, granità comunà cu regatul apostolic, Tara Romàneascà, ea insàfi (cu toate victoriile obfiriute in dirza apàrare fafà de indoitul atac maghiar fi cu toatà intervenga ei hotàritoare in chestiunea Vidinului) trebuise sà reia, o datà cu restabilirea pàcii, situafia de vasalitate fafà de regele Ludovic. Aceasta insemna ìnsà, implicit, obligafia de a acorda, intre botarele ei, libertatea de cult pentru catolici si deci reintoarcerea acolo a clerului fi ierarhiei catolice 7, « calul troian » al tendinfelor de cotropire ale forfelor feudale fi papale coalizate. Spre deosebire de Moldova vecinà, unde rivalitatea de interese intre cele douà regate catolice invecinate permitea un abil joc diplomatic, in l'ara Romàneascà nu exista putinfa vreunei alegeri: aici, a làsa friu liber propagandei catolice insemna a ingàdui pregàtirea viitoarei acfiuni de cotropire plànuite de feudalii maghiari. Astfel incit, constrins de imprejuràri, Vladislav vodà face tot ce-i stà in putintà nu numai pentra a spori fortele armate (de valoarea militará a ostilor sale, acum, dupà probele trecute in anul precedent, domnul putea fi sigur), ci, mai ales, pentru a rrt enfine coeziunea intre diferitele forte politice ale fàrii si intre feudali in primul rind. Aceastà coeziune — numai cu greu obtinutà in conditiile de fàrirtiifare feudalà ale vremii — era direct ameni tifata prin propaganda catolicà, asa incit, fi de astà datà, principalul mijloc folosit trebuia sà fie o exceptional de amplà contrapropagandà ortodoxà. Afa se face cà — pe lingà màsurile de ordin admi-
      1	Ludovic devine si rege al Poloniei, la 5 noiembrie 1370.
      2	Cererea lui La$cu de infangare a episcopiei de Siret este anterioarà uniunii personale dintre Ungaria si Polonia (vezi búlele Super caulam fi Summi dispositione din 24 iunie 1370, Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I2, nr. 124, p. 160 — 171 fi nr. 125, p. 162 — 164; cf. nr. 131, p. 168 — 171 si nr. 132, p. 171 — 174). Tot pe teritoriul actualei Moldove se ìncerca reinfiin^area episcopatului de Milcov, in 1371 (vezi búlele Dudum siquidem din 3 septembrie, Hurmuzaki-Densusianu, op. cit., I2, nr. 133, p. 174 — 175; precum fi Dumfidei si Quando personam, ambele din 16 septembrie, ibidem, nr. 134, p. 175 fi nr. 135, p. 176). Incà din 4 august 1370, papa ordonase trimiterea a 25 de franciscani in Rusia (Rofie), Litvania si Moldova, in scopuri de propagandà (buia Ad excolendum, ibidem, nr. 126, p. 163). Vezi si I. C. F i 1 i 11 i, Din arhivele Vaticanului, I, Bucurefti 1914, p. 9 —10, fi St. P a s e u, Contributiuni documentare la istoria romànilor in sec. XIII ?i XIV, Sibiu, 1944, p. 38-46.
      3	Buia Letamur in Domino a papei Urban al V-lea (Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I2, nr. 122, p. 158) nu dà numele tarinei, sorà vitregá a domnului román. Ea pare sà se fi numit Ana, dupà cum reiese din epilogul unui manu-scris ortodox, cu cuprins hagiografic, scris pentru ea la Vidin in 1360, deci inainte de expeditia regelui Ludovic (vezi N. I o r g a, Domnita Anca si patronajul ei literar, in AR, Memorii . . . , t. IV (1924), p. 373 — 377.
4	Discutie fi bibliografie asupra condi^iilor reinstalàrii lui Sracimir, la M. H o 1 b a n, op. cit., p. 44 (38) fi
nota 4.
      6	Thalloczy, op. cit., nr. 6, p. 607.
      6	Vezi mai jos, p. 266 fi nota 2. Nu se poate presupune cà, atit mitropolitul, cit fi ceilatyi, care, ca fi el, nu s-au mai intors, au fàcut-o pentru cà in timpul ocupatiei cetà^ii de càtre regele maghiar ar fi dus o politicà favorabilà acestuia din urmà; faptul cà ei ifi cautà adàpost tocmai in Jara lui Vladislav vodà si cà in favoarea mitropolitului va interveni patriarhul insusi, exclude posibilitatea ca ei sà fi avut vreodatà o politicà procatolicà sau promaghiarà.
      7	La 25 noiembrie 1369, Vladislav dádea o poruncà sá se facà toate cele necesare pentru primirea sufraganului episco-pului Transilvaniei, ce venea pentru a aranja treburile bisericefti ale catolicilor din fara Romàneascà ( TJrkundenbuch, II, nr. 934, p. 334; in Hurmuzaki-Densusianu, Documente, I2, nr. 112, p. 148 —149, de unde fi in DIR, B, veac XIII—XIV, nr. 12, p. 293 — 294 (text latin) fi 19 — 20 (trad, romàneascà) o grefalà de lecturà dà cu totul alt sens intregulu, document; cf. M. H o 1 b a n, op. cit., p. 50 (44) fi nota 1). Examinaind numai textul publicat de Densufianu, N. I o r g a Histoire des Roumains et de la Romanité Orientale, vol. Ili, Les fondateurs d’Etat, Bucurefti, 1937, p. 288 — 290 inclinà sà creadà cà documentul este ori fals, ori ob^inut prin inselarea bunei credin^e a domnului. Este de ^inut insà in seamà (afa cum aratà M. H o 1 b a n, loc. cit., nota 2), fi faptul cà, pe lingà gresala de lecturà mai sus-amintità, intre textul dat de Densufianu fi cel din Urkundenbuch existà deosebiri ce ne aratà cà avem de-a face cu douà versiuni, diferit adresate, ale aceluiasi act.
265