cuvint cà au aici proprietàtile lor. Spre deosebire insà de ceea ce se petrecuse mai inainte, la aceastà data conducerea orasului nu-i mai acceptà cu usurintà si sint nevoiti sà apeleze la Bucuresti. De pildà, in martie 1837, judecàtoria Buzàu cere magistratului sà cerceteze dacà lì familii de bulgari de pe trei mosii particulare din satele Cindestii de Sus si de Jos, care ceruserà Departamentului dinlàuntru aprobarea sà se stràmute in oras, au intr-adevàr, asa cum pretindeau, vechi proprietàti aici x. De asemenea, cererile a 5 familii de colonisti de pe mosia Frasenu si a altor 8 de pe mosia Bànceasca — ambele ale episcopiei — cu acelasi obiect, urmeazà aceeasi cale 2.
     Pe de altà parte, retin atentia unele aspecte economico-sociale, urmàrite cu ocazia cercetàrii situatiei peti^ionarilor. Se cerea, bunàoarà, sà se verifice proprietàtile pe care sustin cà le au in oras sau imprejurul orasului (case, locuri), suprafetele, de cind si de unde li se trag, cu ce pot dovedi dreptul de proprietate si cine le-a avut in posesiune pe timpul absentei lor din ora? 3. La toate aceste puncte ràspundea obftea mahalalei respective, sub iscàlituri proprii4. Chiar si cererile individuale sint supuse acelorasi minutioase examinàri 5, fàcute in scopul vizibil de a micsora cit mai mult numàrul celor ce }ineau obtinà terenuri in oras fàrà sà plàteascà.
     Cà acesta a fost motivul stabilirii acelor màsuri restrictive de care am amintit mai sus ne este aràtat de faptul cà, dupà 1838, cererile continuu cres-cinde ale colonistilor fie pentru locuri de casà sau pràvàlii in oras 6, fie pentru gràdini din mosia orasului sint satisfàcute de municipalitate, insà numai cu platà sau, in cazul gràdinilor, acceptind conditia de embaticari 7. Astfel, li se parceleazà §i terenul dintre girla morilor si apa riului, cu toatà opozitia unor oràseni (màcelari, tàbàcari, cojocari, morari), interesati in a mentine o parte din el ca izlaz8.
    Ce dovedesc toate acestea? Cà dezvoltarea social-economicà a orasului intrase intr-o nouà fazà, in care nevoia de a-si crea venituri proprii in vederea satisfacerii cerintelor edibtare, impuse de noua societate capitabstà in formare, nu mai ingàduia acordarea de danii din mijloacele de productie ale orasului. Prezenta colonistUor bulgari, experimentati in gràdinàrit, a determinat extinderea acestei activitàti pe suprafeje intinse, nelucrate pinà atunci, ceea ce a asigurat « casei municipale venituri insemnate §i de un caracter permanent », dupà cum subbniazà insusi jurnalul municipalità^ii orasului Buzàu din 1855 9.
     íncheind acest capitol al asezàrii colonistdor bulgari, mentionàm citiva bulgari veniti dinspre Ploiesti, mai ales dupà 1838, cind colonijtii din Noul Sbven (Bereasca) s-au impràstiat pretutindeni10 ; altii vin mai tirziu dinspre Brada, cum au fost Dimitrofii, sau direct din Bulgaria (Vencovii).
      1	Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 1/6/1836, f. 42.
      2	Ibidem, f. 52, respectiv 117.
      3	Ibidem, f. 46 fi 52.
      4	Ibidem, f. 46 fi 66.
      6	Ibidem, f. 21, 23, 24, 26 fi 61.
      « Ibidem, dos. 3/1841, f. 27, 84, 111, 114 fi 115.
      7	Ibidem, dos. 57/1846, f. 22, 24, 34, 42 fi 53.
      8	Ibidem, f. 46 fi 53.
      9	Ibidem, dos. 57/1846, f. 46 fi 132.
10	Arh. st. Bue., Judecàtorefti, dos. 3 026/1838, f. 10 v. fi 19, apud G. M. Petrescu-
 S	a v a, Tirguri fi orafe intre Buzàu, Tirgovifte fi Bucurefli, ed. a 3-a, Bucurefti, 1937, p. 68.
 ìn eatagrafia din 1838, citiva eolonifti bulgari din Buzàu se aratà cà fuseserà tredici ca birnici
in oraful Ploiefti. Pentru alte citeva familii venite din Ploiefti, vezi St. Romanski, op. cit.,
p. 497, 498 fi 504.
10'
147