semnificativ çi faptul câ niciodatâ, în vreun document de mai tîrziu, nu se menjioneazâ câ hrisovul lui Radu ar fi fost arâtat eu vreun prilej oarecare vreunuia dintre domnii ulteriori, în toate cazurile de acest fel, cunoscute documentar, sînt amintite a fi fost prezentate fie hrisovul lui Vladislav pentru Vodifa *, fie alte documente 2, mai noi. Chiar în cazurile în care în documente sînt amintite acte domneçti aie vreunui Radu voievod, la o analizà atenta, se poate lesne observa cà nu este vorba despre Radu I, ci de domni omonimi de mai tîrziu 3. Numai admijînd, dintru început, ca incontestabilà identitatea lui Radu I eu legendarul « Negru Yodà » s-ar putea crede cà, eventual (càci çtirile din documente ràmîn si în acest caz foarte nelàmurite çi discutabile ca interpretare), ar exista aluzii mai tìrzii, nu numai la pose-siunile primite de mànàstirea Tismana de la Radu, ci chiar la ìnsusi documentul de donale al acestuia. Dar identificarea amintitâ—deçi propusà de càtre Hasieu 4 çi admisà apoi de nenumàra^i istorici, ìntre care çi Onciul 5 — este mai mult decìt ìndoielnicà, ea nefiind ìntemeiatà documentar decìt toemai pe §tirile din documéntele Tismanei, amintite mai sus ca nelàmurite si discutabile 6, 1 In legSturà cu pricina ìntre Tismana çi « fiii lui RàsipS» pentru Vodita mare, selistea Bahnei, vìrful lui VIad etc. — toate foste posesiuni ale Vodi^ei çi situate la vest de Severin — Vlad Câlugârul aminteçte in poruñea sa din 1493, iunie 3 (DIR, B, veac XIII — XV, nr. 226, p. 16) ca « . . . au seos càrtile vechilor domni, de la Vladislav voevod, care a fost ìnainte de Mircea voevod ...» etc. Aceeaçi formulé çi in alte porunci: a lui Mihnea voievod din 1508, noiembrie (DIR, B, veac. XVI, vol. I, nr. 45, p. 51); a lui Vlàdu^, din 1510 noiembrie 12 (ibidem, nr. 62, p. 65 — 66); çi a lui Mircea Ciobanul din 1547 ianuarie 11 (ibidem, veac. XVI. vol. II, nr. 363, p. 347—348). 2 Deçi în asemenea mentiuni tìrzii e greu de fàcut distincte ìntre hrisovul lui Dan I çi cel mai sus-pomenit al lui Dan al II-lea, totuçi cel pu^in în doua cazuri putem fi siguri câ este vorba de primule într-o poruñea din 1555 august 9 a lui Pàtraçcu cel Bun (DIR, B, vol. Ili, nr. 44, p. 35) se vorbeçte, in legàturà cu proprietatea satului Tismana, de « . . . cartea ráposatului Dan voievod fi a lui Mircea voievod cel Bàtrîn çi a lui Radu voievod cel Bun si a lui Vintilà voievod», deci, ori Radu cel Mare (vezi cartea de scutire din 1496 — 1508, aprilie 8, ibidem, B, veac XIII —XV, nr. 251, p. 238 — 239), ori, mai degrabà, Radu cel Frumos, al cárui hrisov de întârire a tuturor posesiunilor mànàstirii, din 1464, iulie 10 (ibidem, nr. 128, p. 134 — 136) pare a fi fost adesea folosit (ìmpreunà cu unul dintre hrisoa-vele lui Mircea a fost prezentat, de pildà, çi mai tîrziu, ìnaintea lui Alexandru cel Ràu (1592 august —1593 septembrie) cu care prilej ambelor hrisoave li s-au furat pece^ile, fapt consemnat de Mihai Viteazul la 1594 ianuarie 4 ; ibidem, veao XVI, vel. VI, nr. 107, p. 95 — 97). Men^iunile privitoare la hrisoavele lui Mircea sînt foarte numeroase, astfel cà le ìnsemnàm numai cu simple trimiteri: ibidem, B, veac XIII —XV, nr. 223, p. 214 — 215; nr. 226, p. 216 — 217; nr. 280, p. 264 — 265; Veac XVI, vol. I, nr. 45, p. 51; nr. 62, p. 61 — 62; nr. 80, p. 82; nt. 189, p. 184; veac XVI, vol. II, nr. 160, p. 161; nr. 367, p. 349 — 350; nr. 372, p. 354 — 355; nr. 374, p. 356 — 357; etc. * Cînd, ìn 1512 iulie 27 (ibidem, B, veac XVI, vol. I, nr. 80, p. 82 — 83) Basarab Neagoe mentioneazà «cartea lui Mircea voievod çi cartea lui Vlad voievod Càlugàrul çi cartea lui Radu voievod» este vorba de Radu cel Mare (vezi cartea acestuia din 1498 ianuarie 9, ibidem, B, veac XIII —XV, nr. 265, p. 252); ìn 1534 septembrie 6 (ibidem, B, veac XVI, vol. II, nr. 160, p. 161 — 162). Vlad Vintilà aminteçte « cartea pàrintelui domniei mele Radu voevod; in 1547 ianuarie 11 (ibidem, nr. 363, p. 347 — 348), Mircea Ciobanul foloseste exact aceeaçi formula; am amintit (nota penultimà) men-tiunea din 1555 august 9, de la Pàtraçcu cel Bun: exact în aceeaçi ordine sînt prezentate hrisoavele mànastirii si la 1590 iunie 9, ìntr-o poruncà a lui Mihnea Turcitul (ibidem, B, veac XVI, vol. V, nr. 468, p. 452—454), amintindu-se totodatà « cardile de pîrà çi ramas ale ràposaÇilor domni, cartea lui Vintilà voievod çi a lui Radu voievod Càlugàrul <= Radu Paisie> çi a lui Petrasco voievod çi a lui Mircea voievod çi a fin lui sàu Petru voievod» (deci totdeauna in ordinea cronologica a domnilor). 4 H a s d e u, Istoria critica, p. 148 — 149. 6 Onciul, Originile principatelor (ìn Opere ...» vol. I, p. 272 çi nota 1) çi în chestiunea bisericii domneçti de la Curtea de Arge$ (ibidem, 356 çi nota 1). 6 Intr-o poruncà a lui Alexandru vodà Mircea din 1576 aprilie 28 (DIR, B, veac XVI, vol, IV, nr. 222, p. 220 — 221), ni se spune despre satul BistreÇul: «... Pentru cà acest mai sus sat Bistre^ul çi toate bàlçile lui au fost moçtenite çi vechi çi drepte ocine ale sfintei mànàstiri çi dàruite de ràposatul Negru voievod . . . çi am citit domnia mea çi vechile càrçi de ocinà ale mànàstirii, cartea ráposatului Negru voievod çi am aflat domnia-mea çi am vàzut cà satul Bistre^ul este dat çi dàruit tot... de ràposatul Negru voievod sfintei mànàstiri ...» etc. Acelaçi voievod, ìn ace-ea§i zi, ìntr-o altà poruncà, scrisà de acelafi Badea logofàt Voroveanul ca si prima (ibidem, nr. 223, p. 221 — 222) spune: «... sà-i fie < mànàstirii Tismana> satul ce se numeste Comanii <ìn documéntele mai timpurii, Vadul Cumanilor> care sînt aproape de Vidin .. . pentru cà acest mai sus numit sat Comanii au fost mostenire al mànàstirii, ìncà din zilele ráposatului Negru voievod ...» pentru cà « . . . am citit domnia-mea çi cartea ráposatului Negru voievod de întârire fi am vàzut çi am aflat domnia-mea ...» etc. (subì. ns.). Aceastà din urmà poruncà este singurul temei documentar pe care Hafdeu çi Onciul çi-au sprijinit identificarea ipoteticà, socotind cà « Negru vodà» din document trebuie sà fie negreçit Radu I, despre care hrisovul lui Dan I din 3 octombrie 1385 ne informeazà précis cà a donat mànàstirii satul Vadul Cumanilor, ca çi alte sate, ìntre care çi Bistretul amintit in documentul mai sus citât). Dar, dacá lucràrile ar sta astfel, ar trebui sà admitem ori cà au existât pînà la 1576 douà documente de la Radu I (cel de primà donale fi « cartea ráposatului Negru voievod de întârire») çi cà ambele nu au fost prezentate decìt numai o singurà datà ìn faja dom-nului §i au dispàrut apoi, amîndouà, fàrà urmà — ceea ce, evident, e foarte greu de crezut — ori cà Badea Voroveanu s-a înçelat asupra« carpii» lui« Negru vodà», atribuindu-i, fàrà nici un temei, caracterul de carte de întârire (lucra tot atìt de greu de presupus). Dar acelaçi Alexandru voievod dàduse in 1569 ianuarie 8 o altà poruñea ibidem, B, veac XVI, vol. II, nr. 351 p. 303 — 304) din care aflàm cà «satul care se chiamà Elhovi^a... i-au fost < mànàstirii Tismana> veche fi dreaptà ocinà fi dadinà ìncà de la întemeierea 'J’àrii Româneçti, întîi de la Negru voievod». Elhovà^ul apare ìnsà pentru prima oarà men^ionat într-un document de la Mircea (Panaitescu, Documente, nr. 23, p. 87 — 90; DIR, B, veac. XIII —XV, nr. 45, p. 60 — 62, cu data probabilà 1409 — 1418), fi anume alàturi de donatiile lui Vladislav pentru Vodita; el este situât ìn valea Bahnei, astfel cà, dintre to$i domnii vremii, toemai Radu I, care n-a stàpìnit niciodatà Severinul fi hinterlandul lui, este singurul care n-arfi putut in nici un caz sà-1 doneze. Aplicìnd stirilor cuprinse ìn poruñea aceasta din 1569 un rationament similar celui al lui Hasdeu, am fi îndreptàtiçi sà dedacem cà sub « Negra vodà» se ascunde ori Vladislav — alàturi de ale càrui donatii apare Elhovà^ul în documente (cf. hrisovul lui Dan II din 1424 august 5, amintit mai sus, p. 280, nota 4) — ori Mircea, a càrui danie part sà fi fost, ìntr-adevàr, satul (enumerarea lui alàturi de daniile lui Vladislav datorìndu-se doar asezàrii sale geografice). Singura solu^ie care ar explica satisfàcàtor toate aceste çtiri aparent contradictora este cà sub numele de« Negra vodà» se ascunde un domn de la ìnceputul vea-cului al XV-lea, care a dat un hrisov de întârire ìn cuprinsul càruia figureazà toate cele trei sate menzionate mai sua, hrisov care a fost considérât de câtre càlugàri drept cea mai veche înçirare ampia fi compietà a tuturor mai vechilor posesiuni ale Tismanei çi deci prezentat ca principal temei juridic al drepturilor de proprietate ale acesteia, ìn cele mai multe dintre procese. 272