la leat 6886 (= 1377 —1378); a mûrit sfînt pârintele nostru Nicodim la leat 6915 (= 1406) Chiar admi^înd cà Nicodim nu s-a întors în fara Româneascà încà din 1375, ci doar în 1376, fi tot ar fi avut destul timp, cum se va vedea îndatà, pentru a-fi zidi mànâstirea atît cît era necesar pentru ca sâ poatà fi sfin^itâ * chiar înainte de 1 septembrie 1377 (prima zi a vâleatului 6886).
     Cum se ftie, pentru Tismana nu avem un act de prima dotare (asemânâtor celui dat de Vladislav voievod VodiÇei), cea dintîi menjiune a acestei a doua ctitorii a lui Nicodim în fara Româneascà fiind cea cuprinsâ în hrisovul prin care, la 3 octombrie 1385, Dan I îi dâruiefte grîul din jude^ul Jalefului, nucii de la Dàbàcefti si un mertic anual din casa domneascà, întârind, totodatà, atît daniile fâcute de câtre tatàl sàu acestei mânâstiri, cît fi pe cele fâcute VodiÇei de câtre bunicul sâu Vladislav8. în acest hrisov, Dan spune: «... Am aflat în {ara domniei-mele, la locul numit Tismana, o mànâstire nu întru toute terminatâ, pe care sfînt râposatul, binecinstitorul voievod Radu, pârintele domniei mele a ridica-to din temelie, dar n-a terminat-o din pricina scurtârii vie^ii4 ...» ; drept care, aratâ el, « a binevoit domnia-mea.. . sâ clâdesc pe deplin acest hram. . . fi sâ-l întâresc cu toate darurile çi veniturile. . . » 6 ; dupâ aceasta urmeazâ enumerarea propriilor danii aie lui Dan çi apoi confirmarea celor fâcute anterior Tismanei de câtre Radu fi Voditei de câtre Vladislav.
     Din rîndurile citate se pot desprinde ftiri deosebit de interesante pentru chestiunea ce ne preocupâ. Mai întîi, ni se spune clar câ cel care a ridicat mânâstirea « din temelie », fârà însâ a o putea termina, a fost Radu I, ceea ce indicâ, fârà putinfâ de îndoialâ, câ Vladislav voievod nu a avut nici un roi în întemeierea Tismanei 6.
     In al doilea rînd, demn de remarcat este faptul câ, pentru a aminti de daniile fâcute de câtre Radu Tismanei fi de câtre Vladislav Vodi^ei, în hrisovul lui Dan se folosesc douâ formule complet diferite. Cu privire la primele, se spune numai: «... Pe lîngâ aceasta, întâ-refte domnia-mea fi cîte a dâruit sfînt râposatul pârinte al domniei-mele, Radu voievod . . . »7 ; cînd este vorba însâ de celelalte, se întrebuin^eazâ formula deosebit de precisâ: «... Pe lîngâ aceasta, întâresc fi cîte a dâruit fi a datîn scris mânàstirii sfîntului Antonie (--Yodiza), unchiul domniei-mele, sfînt râposatul Vladislav voievod...»8. Rostul acestei din urmâ precizâri nu poate fi mieles, credem, decît în comparare cu formularea mai vagà, folosità în primul caz: daniile lui Vladislav câtre Yodiza se deosebeau de cele fâcute de Radu I Tismanei toemai prin aceea câ ele fuseserâ fi consemnate în scris. Aceasta înseamnâ însâ câ nu dintr-o întîmplâtoare fi nefericitâ pierdere de mai tîrziu nu mai sîntem azi în posesiunea hrisovului de danie al lui Radu I pentru Tismana, ci fiindcâ un asemenea hrisov nici nu a fost scris vreodatâ 9. Este, de altfel,
1	t OOcB’kTH Cf ItP'XKRd B-k	„SWIIS ; np’fcCTdRHCÎ CB'tTH WTUk 114111 HhWAHM BTi AliT xSUîF.
(Panaitescu, op. cit., p. 139, rînd 19 —21 ; DIR, loc. cit., p. 80). Data celui de-al doilea eveniment este, cum se va vedea, exactâ ; astfel nu avem nici un motiv sâ credem câ çtirea cuprinsâ în prima parte a însemnârii — scrisâ de un contemporan sau cvasicontemporan al evenimentelor — nu ar fi si ea tôt atît de exactâ. în acest caz însâ, biserica (nenumitâ în textul însemnârii) nu poate fi nici Vodtya — care functionase efectiv çi care se afia toemai acum sub stâpînirea ungureascâ — çi nici, cum se va vedea îndatâ, vreo altâ ctitorie a lui Nicodim.
       •	Câ bisericile puteau fi sfinçite înainte de terminarea lor definitivâ, îndatâ ce puteau fi date cultului, am arâtat, cu exemple, çi cu ait prilej (Data zidirii Coziei, în S.C.I.A., IX (1962), p. 107 — 137), iar câ la 1378 nu era terminât întregul complex mânâstiresc reiese clar din documentul citât în nota imediat urmâtoare.
      •P. P. Panaitescu, Documente, nr. S, p. 38—41; DIR, B, veac XIII—XV, nr. 22, p. 32 — 33.
      •	« ...uii;pkrwx bt» 3î<«ah r«cn»ACTM-iMHl ltd M'kcT’fc piKo.H kmt Thcauhî, mwimcthpiv Rc'kii,'k,\ui A'krtM HiAOCkBp-illliHk, iromf CB’kTOnOHHRUllH EAdrolkCTHBklH R«ÎB0A<* PdAV"Ak, piVAÎTiAk roCÜOACTRd-MH WT WCHO-SdHld Bk3ARHJKi, npkfipdlllfHÎtiWHU JKHROTd, HfCkRpklUH...». (Panaitescu, Documente, p. 38, rînd 31—35; subi. ns.).
      •	«...Cfro, KAdrOH.SROAH r0Cn0ACT80-MH... CM XP4M... Hd3A4TH H OyKptllHTH BC&KklMH ïlpHAOrkl H AO](OAUH...» (ibid., p. 39, rînd 1—3).
       •	Acest fapt este, de altfel, confirmât çi de lista posesiunilor donate çi întârite prin hrisovul în discu^ie. în cuprin-sul acestuia nu este amintitâ nici un fel de donate fâcutâ de Vladislav Tismanei çi este demn de remarcat çi faptul câ nici chiar printre proprietâ^ile Voditei întârite cu acest prilej nu apar posesiuni noi fa^â de cele cunoscute din hrisovul adesea amintit, al lui Vladislav pentru Vodija, în afarâ doar de« moara de la BistriÇa çi 40 de sâlaçe de çigani» çi de satul Potocul, ca anexâ a Jidovsti^ei (aceasta, posesiune a Voditei, încâ dintru început),sat ce pare a înlocui alte posesiuni ce figureazâ în hrisovul lui Vladislav, dar despre care nu se mai face acum menjiune. Pentru concluziile ce se pot trage din aceastâ situa^ie, vezi mai jos. p.
      7	„K-k chm n«TRp-k*A4 rocuoACTRO-.MH h iAHKd CK’kTono'iHRiiiH pWAÏTid r«cnOACTBd-MH, PdAV'''1-ROÎR0A4 npilAOiKH...“ (ibidem, p. 39, rînd 16 — 17).
      ’ K"k CH,H, nOTRp-kJKAd.M H ÎAHKd AlWHdCTHpkS CRl'Tdl'O illITWHld npHAOJKH H 110A"HCd CTpHH TOCnOA-CTBd-MH CB’fcTono'lHBIlJH l'iAdAHCAdB BOîBOAA."1' (‘i1**»", p. 39, rînd 21—23).
       •	Ar fi greu de crezut cà, défi actul mai vechi al lui Vladislav pentru Vodita s-a pàstrat, documentul — tôt atît de însemnat — pe care 1-ar fi dâruit Radu I Tismanei B-a putut pierde, ba încâ, a§a cum se va vedea, înainte chiar de începutul secolului al XVI-lea. Dacâ donajia lui Radu câtre Tismana s-ar fi fâcut într-adevâr printr-un act scris, ar fi o bizarâ coincident ca, pe de o parte, despre ea sâ se vorbeascâ în hrisovul lui Dan I în felul arâtat mai sus, çi totdeodatâ, ca §i actul însuçi sâ disparâ înainte de a fi putut fi prezentat vreodatâ domnilor de mai tîrziu (çi deci anume men^ionat) cu prilejul vreunuia dintre nenumâratele procese pe care, în timpul veacurilor, le-a sustinut mânâstirea pentru moçiile ei.
271