ìi scrisese lui Glogoveanu : « Cernetu 1-au ars tot, numai cìteva case de cele boierefti au mai ramas pìnà acum, pe unde sint ei ìnchisi, dar eìnd vor iesi, le vor arde » 1. Asa s-a si intimplat. în retragere, rebelii au incendiât si cele cìteva case râmase neatinse. Douà zile ìnainte de retragerea regepistilor de la Cernet, circa 300 de panduri ruptasi, adica aproape toti cei care se alàtu-raserâ rebelilor, s-au predat caimacamului Craiovei. Mai râmâseserâ un numar neìnsemnat de panduri ruptasi fugiti prin pàduri, càrora caimacamul le-a trimis vorbà cà vor fi ¡ertati si scutiti de dajdie eìnd se vor reìntoarce pe la casele lor 2.
    Au ìnceput sa se predea si capeteniile pandurilor regepisti cu cetele lor 3.
    în fata acestei situatii, Salih aga si Edem aga 1-au rugat pe loan Gh. Caragea sa obtina pentru ei iertarea Portii. Domnul 1-a numit caimacam al Craiovei pe biv-vel vornicul C. Samurcas, cu misiunea speciala sa convinga pe fratii lui Regep aga sa predea Orsova, Cladova, Ada — Kaléh si Póreci si sa se retraga cu ìntreaga lor avere în fara Româneascâ. Domnul ìsi lua obligatia sa le obtina gratierea si le asigura vietile si avutul.
    Capeteniile regepiste n-au acceptai conditiile (de fapt, fi capidgi basa al marelui vizir le ceruse cam acelasi lucru) si s-au ìncbis cu oamenii lor in cetati. Cladova, insuficient aprovizionata, blocata de o parte si de alta a Dunàrii, a capitulat la sfìrsitul lunii aprilie 1815 4.
    Astfel, retragerea rebeblor de la Cernet în noaptea de 1 /12 spre 2 /13 fe-bruarie 1815 a marcat, în fapt, esecul rebeliunii si abandonarea ei de càtre pandurii ruptasi, care se alâturaserâ turcilor adalii.
★
    în a doua jumâtate a lunii aprilie 1815 sirbii au ridicat din nou armele ìmpotriva Portii. Ei au nimicit in apropiere de Rudnik si de Yabevo unitatile trimise de Suliman pasa de la Belgrad. Adunarea cnejilor din 23 aprilie 1815 a aies conducàtor pe Milos Obrenovici. Rascoala se intinse cu repeziciune. Intr-un raport din 2 /14 mai 1815, adresat lui Nesselrode, Kiriko arata cà a fost chemat de domn, care i-a comunicat stirile despre rascoala sìrbilor. Caragea 1-a ìntrebat pe consul dacâ nu ar putea sfàtui pe sìrbi sa se predea, deoarece aveau sà sufere mari pierderi si nu vor rezista. Totodatà, domnul si-a exprimât ìngrij orarea ca nu cumva sirbii sà-si coordoneze actiunile cu turcii adalii, care se ìncbiseserà in Orsova si Ada — Kaléh. Temerile domnului cu privire la o intelegere ìntre sìrbi si regepisti nu erau farà temei.
    Dervis bei, comandantul Cladovei, i-a comunicat lui loan Gh. Caragea cà sirbii au trimis emisari la Cladova pentru a incita populatia la ràscoalà 5. Pe de altà parte, si cìteva grupuri de sìrbi emigranti, refugiati in Basarabia si in Tara Româneascâ au încercat sâ revinâ in Serbia si sâ stabileascâ legâturi eu turcii adalîi.
1	T. Vladimirescu — N. Glogoveanu, 28 ianuarie/8 februarie 1815, Documente..., p. 85.
      2	Kiriko — Nesselrode, 6/18 februarie 1815. A.P.E.R., acetati fond çi dos., f. 215—216. în februarie 1815, I. Caragea a açezat pe toji pandurii în categoria de ruptaçi, avînd a piati pe lude cite 4 taleri pe luna, urmînd sä fie scutiti de aceastâ dare pe timpul chcmàrii lor la slujbä.
      3	V. A. U r e c h i a, Istoria românilor, vol. X, B, p. 57.
1	Documente.. ., p. 56. Orçova çi Ada — Kaléh au rezistat blocadei pînâ spre sfîrçitul
anului 1815, ceea ce a implicat çi menÇinerea trupelor lui Iusuf aga în Oltenia.
     6 Kiriko — A. Weydemeyer, 30 iunie/12 iulie 1815. A.P.E.R., acelaçi fond çi dos., f. 307-309.
120