în faÇa unei simple coincidente. într-adevàr, nu se poate atribui unei coincidente faptul câ, in cea mai veche consemnare a tradirei privitoare la Nicodim, singura amintire a unei fapte considerate ca o minune si pâstratâ — consecvent $i viguros — çi in tóate celelalte versiuni scrise sau figurate, este legata de un nume ce poate fi cel al Vidinului, singura localitate in care
—	in singurele împrejurâri istoricele plauzibile in care ea ar putea corespunde cu o realitate — s-ar fi putut intr-adevàr petrece.
      Afarà doar de cazul in care respingem— din capul locului si farà nici un fel de cercetare — orice fapt pe care tradita il prezintà ca pe o « minune », trebuie deci sà credem cà legenda trecerii lui Nicodim prin foc ne-a pàstrat (alteratà ca sens, imbogàtità ca amànunte si exageratà, pina la fantezie, ca insemnàtate) amintirea unei probe judiciare « a focului », probà pe care interne-ietorul Tismanei n-a putut-o suferi decit la Yidin, si numai in vremea cind, aceastà cetate aflin-du-se sub stàpinire maghiarà, locuitorii ei erau supuçi unei ac^iuni de catolicizare cu sila.
      Admi^ind aceasta, putem insâ înjelege ¡-si de ce Nicodim si-a càutat — ¡=¡i el ca §i atitia aljii — adàpost in Jara Româneascà, çi totdeodatà §i de ce a fost el atit de bine primit §i de ajutat de càtre Vladislav voievod. Prin persecu^ia pe care o suferise ; ca adversar incercat, prin proba trecerii prin foc, al catolicismului, Nicodim devenise (in vremea in care cotropirea regiunilor dunàrene de càtre feudalii maghiari imbràcase forma unei ofensive catolice, iar impotrivirea localnicilor faja de ea càpàtase aspectul unei rezistenje ortodoxe) nu un cleric oarecare — mai mult sau mai pu^in prejuit pentru austeritatea vie^ii sale monahale —, ci un erou al rezistenjei populare a vidinenilor çi, ca atare, un personaj politic de realà insemnàtate.
      Imprej uràrile de politicà generalà ale intemeierii Voditei. i aptul cà, pentru moment, ofensiva militará condusâ de regele Ludovic dàduse gres nu insemna citusi de putin cà planul iniziai de cucerire a regiunilor dunàreano-balcanice fusese definitiv pàràsit. Intreruptà numai in realizarea ei pe calca armelor, incercarea imbracà acum — provizoriu, pinà la reluarea ei efectivà — forma unei acjiuni diplomatice de dezbinare a forÇelor de rezistenjà ale acestor regiuni. Deoarece ca element de raliere al tuturor fortelor locale de rezisten^à servise ideea intransigentei ortodoxe, cum era normal pentru evul mediu, in care, sub formule teologice se ascund realità^ economico-sociale, pregàtirea diplomaticà a noii actiuni militare se fàcea la rindu-i in forma unei asidue propagande catolice. Din acest punct de vedere, papalitatea pàrea sà inregistreze succese care ar fi compensât insuccesele militare ale vasalului ei, regele apostolic.
      In vara anului 1369, dupà 29 august *, printr-o pace cu aspect mai degrabà de compromis, se incheie episodul conflictului pentru Vidin; dar la 18 octombrie acelasi an, scaunul apostolic objinea un prim succès: insuçi impàratul bizantin loan al Y-lea Paleologul — pe atunci càlàtor prin Italia — trecea la catolicism. Desigur, stim astàzi cà aceastà convertire nu avea decit un caracter personal 2 ; la vremea ei insà ea a stirnit mari sperante in lumea catolicà si o vie reactiune in cea ortodoxà, dominatà, pe atunci, de curentul isihast, duçman hotàrit al oricàrei concesii fàcute catolicismului 3.
      Papalitatea nu se putea mul^umi insà numai cu asemenea victorii mai mult de prestigiu decit reale; activitatea ei era amplà in spa£iu, perseverentà in timp, abilà la alegerea mijloacelor çi momentului, astfel cà ea putea inregistra curind o altà mare victorie, la celàlalt capàt al fron-
       1 M. H o 1 b a n, op. cit., p. 47 (41).
      8	Walter Norden, Das Papsttum und Byzanz, Berlin, 1903, p. 708 — 709 ; L. B r e h i e r, V Eglise et V Orient au moyen-âge. Les croisades, Paris [f. a.], p. 317. G. Ostrogorsky, Histoire de l’Etat byzantin, p. 561. O noua declaratie de unire a împâratului — însotitâ de slujbe religioase si mari solemnitâti — are loc în ianuarie 1370. Este evident câ papalitat a exploata aceastà aparent mare victorie în scopuri de propaganda.
       3	Curent mistic eu mai vechi ràdâcini orientale, isihasmul — ai cârui adepti foloseau « rugâciunea mintalà» ( = VOSpeX TUpO(J£U^7]), un ansamblu de practici spirituale si corporale tinzînd la provocarea extazului (socotit a fi o cunoas-tere a lui Dumnezeu în « lumina necreatà în care au vázut-o proferii çi apostolii») — se bucurâ, la începutul secolului al XIV-lea, de o mare ràspîndire printre câlugàrii din mânàstirile athonite. Cînd, ca exponent al curentului de renastere a studiilor de çtiinÇà çi filozofie antice promovat de oràsenimea bogatâ din Salonic, Varlaam din Seminara (càlugàr grec, ortodox, originar însà din Calabria, stabilit ca profesor în acel oras) ia pozitie împotriva practicelor mistice aie isihastilor, acestia din urmâ deleagâ pe Grigore Palamas eu apârarea doctrinei lor. Cum Varlaam — care din însàrcinarea Cur^ii imperiale bizantine dusese tratative în vederea unei uniri cu Roma — vàdea o oarecare inclinare spre admiterea unui punct de vedere apropiat dogmatic de cel catolic, isihastii adopta, ca prim punct de program, sustinerea celei mai intransigente ortodoxii. Victorios mai întîi, într-un sinod tinut la Constantinopol (1341) fatâ de atacurile lui Varlaam, isihasmul este apoi condamnat într-un al doilea (tinut tot acolo, în catedrala Sf. Sofia, în 1347), Palamas însuçi fiind întemnitat, iar doctrina apàratâ de el fiind consideratà ca ereticà. în sfîrçit, grafie sprijinului de care ajunge sá se bucure din partea lui loan al Vi-lea Cantacuzino (exponentul partidei marilor feudali din imperiu), nu numai cà Palamas este libérât, ci
—	în urma unui sinod tinut la Vlaherne (27 mai 1351) — isihasmul însuçi este reabilitat si proclamat doctrina oficialâ a patriarhiei ecumenice. De aici înainte patriarhul însuçi e isihast, iar dintre adeptii acestei doctrine — promovatà acum permanent de partida marilor feudali — se recruteazà toti marii ierarhi dependen^ de patriarhia constantinopolitanà. Cum recunoasterea ierarhiei bisericeçti din 'fara Româneascà de càtre patriarhie se face toemai în aceastà vreme (1359), toti mitropolitii Ungrovlahiei din secolul al XIV-lea — greci, accepta^ sau impusi de patriarhie — au fost adepti ai isihasmului. 'J'inînd seama de toate cele de mai sus, precum çi de relatiile pe care le-a avut Nicodim eu patriarhia si eu marii ierarhi ai vremii si, în genere, de toatà activitatea lui, avem motive sà bânuim — fàrà a avea însà nici o probà peremptorie — cà si el era un adept al isihasmului. Totusi, nu ni se pare câ numai prin aceasta s-ar putea explica întreaga lui activitate în fara Româneascà, asa cum s-a încercat recent (Tit S i m e d r e a, Glosâ pe marginea unei .nsemnâri, în « Mitropolia Olteniei», XIII (1961), p. 121 — 124).
264