« Alte scripturi » sînt, se mfelege, tóate izvoarele narative scrise pe care Çtefan le-a folosit la redactarea Vietfi, ca çi únele lucräri teologice sau de cult folosit atít acolo, cît çi în ampli-ficarea slujbei propriu-zise 1. Dintre izvoarele narative, unele sînt amintite de câtre Çtefan în forme care permit o relativ uçoara identificare a lor 2, dar o cercetare atenta a textului ne îngâduie sä remarcäm çi întrebuin^area mai multor altora — poate folosite indirect sau dupa amintiri destul de vagi — a cäror identificare nu este totdeauna uçoarà 3. în sfîrçit — deçi nu le menjioneaza atunci cînd enumerà categoriile de izvoare folosite, ci numai incidental în text —, Çtefan a folosit çi izvoare epigrafice 4 (inscrip^ii de la Tismana çi chiar unele de la Bistrija)? precum çi racla din 1671, amintitä mai sus5. 1 Nu vom încerca s& identificäm aici textele biblice çi patristice folosite (adesea de a doua mînâ) de câtre Çtefan cercetarea neprezentînd nici un ínteres pentru studiul de façâ. * Astfel, « istoria sfîntului marelui mucenio Nichita Gotul, ce sä pomeneçte în 15 zile aie lunii lui septemvrie» Îf. 56v-— 57r* = p. 31) este P&timirea sfîntului mucenic Nichita aflätoare în Viefile sûnfilor de la Neam^u, Septemvrie, Iaçi) 1807 (pentru titlul complet fi locul de tipärire, vezi Bianu-IIodoç, Bibliografie româneascà veche, vol. II, nr. 731, E. 507 — 519), f. 134r* — 137v* ; — « istoria pätimirii sfinfilor mucenici Mihail, domnul çi voievodul Kievului, çi a lui Theodor oiarul säu, carii sä prfiznuesc çi câ cinstesc în luna lui septemvrie în 20^de zile» (f. 58r- = p. 32) este Pâtimirea sfin-\ilory. nou arátafilorü mucenici MihailÜ Voevodul Cernigovului fi TheodorÜ boiariul lui, carii de pàgànulü Bâtie au pâti-mitù, în aceleaçi « Viefile sfinfilor», Septemvrie, f. 369r* —374v*. (Ambele aceste lucrâri hagiograüce, folosite în cuprinsul Viefii ca izvoare istorice, au putut fi cunoscute de Çtefan, fie în chiar édifia citatá mai sus, fie în retipärirea de la Bucu-reçti, 1835 — 1836). — « prodoslovia lunii lui noemvrie» (f. 57v- —57r- = p. 31 — 32). din care Çtefan ímprumutá o interesante împarjire tripartità a istoriei românilor, este préfaça (färä titlu) a lui Chesarie al Rîmnicului la Mineiul pe luna lui noiemvrie . . . care s-a tipärit. . . în sfînta episcopie a Rîmnicului. La anul de laHs 1778 . . . (vezi pentru titlul complet Bianu-Hodoç, loc. cit., p. 226) filele nenumerotate de la început (Textul prefeÇei e reprodus çi de Bianu-Hodoç, op. cit., p. 227 — 228). Ca manuscris este citât çi folosit tetraevanghelul lui Nicodim (vezi mai jos, p. 248, nota 5), transcriindu-se, eu greçeli, notija finalâ. . N-am putut identifica ce sînt c alte istorii aie scrierii anilor impärafilor Romei» (f. 74v = p. 60) din care çtia Çtefan câ pe împâratul contemporan eu Nicodim nu-1 chema« Mateaç», ci« Sighizmond»; pare a fi vorba de o lista crono-logicâ a împârafilor germani (poate ca anexé la vreun calendar?), eventual — judecînd dupä forma numelui, « Sighiz-mond» — în hmba greaeà. * De pildâ: legenda despre « Bâtie, împâratul tâtarilor» ucis eu securea de câtre « Vladislav, craiul Ungariei çi al Banatului çi al Ardealului çi al bäniei Severinului» (f. 58r *= p. 32 — 33;« identificarea» regelui Ungariei eu Vladislav, voievodul Xfirü Româneçti (16 noiembrie 1364 — cca. 1377), îi aparfine lui Çtefan) e luatá din Sinopsisul de la Kiev (pentru Sinopsis, vezi P. P. Panaitescu, Istoria slavilor în românefte în secolul al XVII-lea. Crónica lui Gheorghe Brancovici fi Sinopsisul de la Kiev, în RIR, X, (1940), p. 100 — 117). Este eu putinçà ca Çtefan sä fi cunoscut Sinopsisul în traducerea (1757), rämasä manuscrisô, a lui Lavrentie Dimitrievici, ieromonah de la Hurezi çi tipograf la episcopia Rîmnicului între 1737 çi 1759 (pentru Lavrentie çi traducerea lui, vezi P. P. Panaitescu, op. cit.t p. 112 — 113), dar nu este exclusâ nici posibilitatea folosirii versiunii româneçti tipärite la mänästirea Neamtului în 1837 (pentru aceasta, P. P. Panaitescu, op. cit., p. 107 — 109). Explicaba numelui de« Ungrovlahia» (întîlnit de Çtefan în unele dintre hrisoavele folosite — ca de pildâ în cel al lui Vladislav voievod pentru Vodi^a), eu « . .. aceste cinci judefe ale bänii Severinului, ce iaste dincoace de Oit; cáci numai acéste cinci judéçe çi Banatul çi Ardealul sä numea pre acéle vrémi Ungrovlahia . . .», trimite fie la crónica lui Naum Rîmniceanul, fie la izvorul — necunoscut azi — pe care Naum îl citeazâ în sprijinul acestei fantezii: « hronolo-ghia Iancului Vodâ» (cf. Çt. Bezdechi, Crónica inedità de la Blaj a protosinghelului Naum Rîmniceanu, partea I( text însofit de un studiu introductiv, Sibiu, 1944, p. 75). Menfiuni despre« descâlecatul» lui Radu Negru (totuçi într-o interpretare personalä, f. 58v = p. 33) indicä folo-sirea uneia dintre versiunile cunoscute aie letopise{ului Tärii Româneçti, färä a ne îngâdui însâ sä precizäm care anume. Amintirea « descâlecatului» lui Dragoç nu implicâ numaidecît folosirea unui letopisef moldovenetm. ea putînd fi luatá çi din prelucrarea atribuitâ lui Radu Popescu a vcchii cronici muntene. 4 De pildâ: începutul « prefacerii» mänästirii — pus de Çtefan « la anii facerii 7034» ( = 1526; anul e corectat atît în text, cît çi marginal) sub un« Radu cel Frumos» (f. 81v = p. 72) — e luat (eu unele completäri personale çi greçite) dupä pisania xugrâvità în naos, deasupra inträrii din pronaos, unde apare, într-adevâr, numele de Radu, dar bínenmeles färä calificativul de « cel Frumos», çi färä precizarea anului (cf. Çtefulescu, Tismana, p. 119 — 120). Sfîrçitul aceleiaçi« prefaceri» (în ce priveçte numai zidirea) e dat (f. 81v = p. 72) « în domnia fiiului säu Mircea voievod ... la anii facerii 7050 , precum sä aratä anii în piiatâ, în stîlpii uçii biséricii cei mari, afarâ, în tindâ, jos» (cf. Çtefulescu, op. cit., p. 117—119; data întreagâ este 14 septembrie 1541, dar nu « Mircea voievod», fiul ( 1) lui Radu figureazâ în inscripta, ce e drept destul de greu de descifrat, ci« Ion Petru voievod çi fiul säu Marco»). La Çtefan pare a fi vorba de o confuzie eu Mircea Ciobanul (în documente « Mircea voievod, fiul preabunului Radu voievod»), care în prima sa domnie (martie 1545 — 10 noiembrie 1552) ocupase scaunul la o datä destul de apropiatä de cea indicatä în inscripta gresit cititâ. Çtirea cä biserica « s-au zugrävit la anii de la facere 7074 <1565 —1566> în zilele lui Petru voievod, fiul lni mai sus-zis Mircea voievod <= Petru cel Tînâr, 21 septembrie 1559 —post 8 iunie 1568>, eu cheltuiala dvornicului Nidelco» (f. 81v = p. 72) provine tot din pisania din naos, mai sus-citatä; cea cä « s-au mai preînnoit în douä rînduri çi zugräveala» (f. 81v = p. 72 — 73), din alte douä pisanii zugrävite, una în naos, deasupra celei precedente (Çtefulescu, op. cit., p. 134), alta în pronaos pe peretele de vest, deasupra uçii de intrare (Çtefulescu, op. cit., p. 136 — 137) çi care menfioneazâ reparatiile din 1732 çi 1768. Çtefan mai cunoaçte — dar se îndoieçte de exactitatea çtirilor din cuprinsul ei — çi o « spisanie în piatrâ deasupra uçii beséricii cei mari a mänästirii Bistri(ii, carea iaste dinafarä în tindâ, ce s-au prefäcut al doilea mai de curînd» (f. 82*.= p. 73 — 74). Este vorba de pisania pusâ de Constantin Brîncoveanu eu prilejul reparaçiilor pe care le-a fácut acolo în 1683 (pentru Çtefan, care cunoaçte din textul inscripfiei distrugerea mänästirii de câtre Mihnea çi refacerea ei de câtre Craioveçti, aceasta este data la care biserica « s-au prefäcut al doilea, mai de curînd»). Textul inscripfiei brîncoveneçti, la N. I o r g a, Inscripfii din bisericile României, vol. I, Bucuresti, 1905, nr. 409, p. 194 — 195. 8 Viaja, f. 74v> — 75r* = 61:« ... un sicriaç de argint în care iaste sfîntul deget al sfîntului ... în care ... iaste scris chipul sfîntului, în argint, cu toate minunile sale, de la naçtere pînâ la pristävire . . . Çtefan descrie foarte inexact scenele de pe« sicriaç»: el vede acolo, între áltele, « primirea cinuliu cälugäriei, primirea hirotoniei, diaconiei çi a preofiei» (eu toate cä pe raclâ nu e decît o singurä scenä: «Hirotonia sf<î>nt NicodimU») çi afirmä cä «la capul împâratului, unde çade de la masâ, este scris Mateiaç împâratul», deçi inscripÇia «Mateas kral» nu se aflä în scena minunii la masâ, ci în cea a trecerii prin foc. Din elementele väzute astfel pe raclâ, apar în textul Viefii — uneori ca simple mentiuni, dar alteori într-o dez-voltare eu totul neaçteptatâ — numeroase episoade. Astfel: scena « botezului» e la baza mentionärii în text (tot atît de 242