ei a continuât sà o considere ca panegiric destinât a fi citit in bisericà, in cursul slujbei1 çi, ca urmare, a încercat sà respecte regulile retorice dupà care se redactau asemenea lucràri: ca orice diseurs panegiric, viaja are un « exord », într-un stil càutat. çi atît de influenjat de modelele stràine — probabil greceçti —, încît e, uneori, greu de ìnjeles.2; o « expunere» partea cea mai interesantà din punctul de vedere al cercetàrii noastre 8 ; çi, în sfîrçit, o « harengà »4 cerutà de bunele tradijii ale retoricii clasice. Analizînd « expunerea » çi cercetînd, totodatà, çi raporturile ei cu Pomenirea de la care porneçte, distingem în ea cinci pàrji, de amploare inegalà çi prezentìnd flecare un Ínteres diferit pentru cercetàtorul de azi: Cea dintîi — originea çi copilària lui Nicodim 5 — dezvoltà o frazà din Pomenire, aducìnd însà çi numeroase demente cu totul noi, mai aies în ce priveçte copilària ; a doua — viaja acestuia de la intrarea sa în mànàstire çi pînà la venirea în 'J'ara Româneascà 6 — este pe de-a întregul nouà ; a treia — activitatea lui Nicodim la nord de Dunàre, pînà la moarte 7 — este o enormà dezvoltare a numai cîtorva fraze din aceeaçi Pomenire. Cea de-a paira, prezentìnd o minime pe care acesta ar fi fàcut-o dupà moarte (menità a explica absenja din mànàstire a moaçtelor lui) este reproducerea, cu ample interpolàri, a unei pàrji a aceluiaçi izvor 8. în sfîrçit, ultima prezintà rezultatele « anchetei » — ca sà spunem astfel — ìntreprinse de càlugàrii de la Tismana în privinja existenjei ìn Serbia a moaçtelor lui Nicodim, un scurt istorie al mànàstirii (cu date deosebit de interesante asupra soartei sale la sfîrçitul secolului al XVIII-lea) çi o enumerare — amplificare çi ea a unei fraze din Pomenire — a obiectelor socotite, la vremea la care scria autorul, a fi ràmas de la Nicodim 9. Se vede dar cà, avìnd ca punct de piecare textul Pomenirii çi voind sà umple lacunele din povestirea desfàçuràrii viejii lui Nicodim, precum çi sà precizeze pàrjile ce pluteau ìn vag în cuprinsul acesteia, Çtefan a ìmbogàjit textul izvorului sàu de bazà cu adàugiri çi explicajii care, de cele mai multe ori, întrec în întindere, fiecare în parte, însuçi acest izvor. Dar toemai in cuprinsul acestor adàugiri §i explicajii se afta bógatele çtiri ce au oferit cercetâtorilor, de la Stefulescu încoace, materialul de fapte eu ajutorul câruia ei au ajuns sâ contureze imaginea despre Nicodim pe care o avem astâzi. Este însà evident cà justejea acestei imagini depinde în primul rînd de exactitatea çtirilor pe care ea e întemeiatà çi cà, deci, prima operajie a unei cercetàri critice asupra viejii çi activitàjii ctitorului Tismanei trebuie sà fie încercarea de a stabili provenienja acestor çtiri çi, ca urmare, valoarea lor istoricà. Izvoarele folosite de Çtefan Ieromonahul. Pe lîngà citarea — incidentalà çi într-o formé mai mult sau mai pujin explicità — a cîte unui anumit izvor dintre cele folosite în redactarea unui anumit pasaj din cuprinsul Viejii, Çtefan Ieromonahul enumerà, în trei rînduri, categoriile de izvoare întrebuinjate la întreaga sa operà de amplificare a textului tipàriturii din 176710. Aceste categorii sînt: « hrisoavele mànàstirii», «alte scripturi », precum çi tradijii orale culese, nu numai din mediul càlugàresc, ci çi din cel laie. Ne este destul de uçor astàzi sà distingem adaosurile çi precizàrile pe care le-a putut aduce Çtefan, folosind bogatul material documentar pe care — la acea vreme — ìl avea la dispozijie în mànàstirea sa çi ìn unele din imediatà apropiere11. Merità a fi menjionat faptul cà, in aceastà privinjà, el s-a descurcat destul de bine, extrasele din documente çi datele culese din acestea reuçind sà schimbe aspectul povestirii, din acela al unei simple legende, in cel al unei expuneri cu caracter aparent istorie: de aici intrà ìn cuprinsul Viejii amintirea precisà a unor fapte reale, de aici capàtà nume unele personaje secundare, de aici îçi gàsesc o succesiune aparent logicà — dacà nu totdeauna çi strict cronologie exactà — majoritatea evenimentelor çi episoa-delor amintite acolo12. 1 Practic, lucru e cu neputinfà, lectura cu voce tare a Viefii, singure, durine! aproximativ douà ore fi jumàtate * F. 44r—46v. = p. 1 — 17. Cercetarea lui amànunfità ar depàfi cadrai studiului de fafà. 3 F. 46v— 8V= p. 17-81. * F. 87r—87v- = p. 81-82. » F. 46v—48v‘=a p. 17-19. « F. 48v -56v = p. 19-30. I F. 56v--78v.= p. 30-36. 8 F. 78r-—79r* = p. 66 — 68. Acestei pàrfi, ca fi celei urmàtoare — ambele mai pufin interesante pentru punctul de vedere al cercetàrii de fafà —, le vom acorda o atenfie mai micà. • F. 79*—86r = p. 68-80. 10 In ìnaufi titlul manuscrisului (vezi, mai sus, p. 240, nota 3), in« Cuvint càtrà cetitori» (f. lv- —2r* = p. X—XI) fi la ìnceputul Viefii (f. 44v-—45r- = p. 14 — 15). II Lista documentelor citate de §tefan, in Anexa II, la sfirfitul lucràrii. 18 Evident cà §tefan — pe temeiul documentelor din arhivele mànàstirefti de la noi, cunoscute lui — nu a putut imbogàfi cu amànunte decit pàrjile din povestirea sa privitoare la activitatea lui Nicodim dupà venirea in 'fara Romà-neascà fi evenimentele petrecute, la noi dupà moartea acestuia. Precizàri aduse de §tefan pe temeiul documentelor sint, de pildà, numele unora dintre voievozii ctitori sau donatori, ordinea de succesiune a acestora, precum fi oarecare date privitoare la ei (filiafie etc.). Tot dupà documente stabilefte Stefan prioritatea cronologica a Vodifei fa(à de Tismana fi numele exact al succesorului lui Nicodim la egumenia Tismanei, 16 - c. 384 241