noastre politice si social-economice pe temeiuri fi in forme istorice proprii. Noua intocmire de stat a influentat, la rindul ei, asupra realitàtilor ce le exprima : prin institutiile statornicite si prin interventia factorului politic (al domniei, indeosebi), ea a inlesnit, mai multà vreme, mersul inainte al productiei materiale si al relatiilor sociale, in directia statornicità incà din feudalismul timpuriu. Urmàrile au fost vizibile si in sectorul relatiilor economice ale fàrii Romà-nesti. ín schimburile interne si externe, oracele, centre de productie mestesu-gàreascà si de negot, atestate ca atare de documéntele secolului al XIV-lea, au avut un rol principal, fiind continuu sprijinite in activitatea lor de autori-tatea centralà a statului feudal.
     Negotul cu Peninsula Balcanica (incluzind si màrfurile din Orientul Apropiat sau Mijlociu) s-a desfàsurat atit pe mare — de aici si politica Jàrii Romànesti de a stàpini porturi in deità sau litoralul maritim —, cit si pe drumurile de uscat, unele folosite si in secolele XII—XIII fi continuind pe acelea ale anti-chitàtd. Aceste drumuri duceau la cunoscutele vaduri ale Dunàrii, unde au functionat neintrerupt vàmile Jàrii Romànesti, cu o organizare proprie, deose-bità de aceea a Imperiului Otoman.
     Exporturde au cuprins produsele traditionale : grine, cornute mari fi mici, cai, pefte — unul din marde articole de export alàturi de vite —, vin, cearà fi sare, ocnele muntene fi moldovene fiind cele dintii furnizoare de sare ale Peninsulei Balcanice in secolele XIV—XIX. Jara Romàneascà, ca fi Moldova, a avut un rol esential in aprovizionarea Imperiului otoman cu anumite produse. Importurde au cuprins màrfuri meftefugàrefti mai fine fi mirodenii venite « de peste mare », in generai articole cu volum mie, dar cu valoare mai ridicatà.
     Comertul cu Peninsula Balcanicà a fost efectuat, indeosebi in secolul al XY-lea fi in prima jumàtate a celui urmàtor, de boieri, dregàtori de diferite grade si mai ales de càtre oràfeni (tirgoveti), care, in perioada considerata, au fost cei dintii mijlocitori ai schimburdor externe. Din datele analízate — defi regístrele vàmilor de pe bnia Dunàrii nu s-au pàstrat — rezultà limpede cà vadurile comerciale de la Dunàre au ràmas ferrn in miinile negufàtorilor-tirgovefi din fara Romàneascà ; pinà càtre mijlocul secolului al XVI-lea, ei au impiedicat pàtrunderea comercianfilor levantini in piefele nord-dunàrene. Aceiasi negutàtori din Jara Romàneascà au fost si principalii intermediari pentru tranzitul màrfurdor din Imperiul Otoman spre Transilvania.
     Prin exporturde fi importurde efectúate, prin asigurarea legàturii fi contro-lului circulatiei màrfurdor spre fi din Peninsula Balcanicà, mijlocitorii acestor schimburi din Jara Romàneascà au indeplinit un rol important in functionarea comertului internacional in sud-estul european, in secolele XIY—XVI.
SKOHOMPMECKHE OTHOIUEHHfl BAJIAXHH CO CTPAHAMH EAJIKAHCKOrO nOJTyOCTPOBA B XIV — IIEPBOÍÍ nOJIOBHHE XVI B.
(Pe3K>Me)
     IIoHBJieHHe b natane XIV b. eijHHoro rocyaapcTBa Bajiaxnn (nan h yTBep>KfleHHe He3a-
BHCHMOH MojlflOBLl) B.MeCTO (JieOflaJILHOH pa3flpo6jleHHOCTH X-XIII BB., OKa3aJ10 CBOe BJIHH-
HHe Ha BHyTpeHHIOIO H BHeiHHIOK) TOprOBJIIO, flJIH pa3BHTHK KOTOpOH T3KHM 06pa30M SbUIH co3aaHbi jiymnHe ycJioBHa, a hmchho: CTa6njiLH0CTb BHyrpH cTpanbi, 6oJiee 6e3onacHbie nyTH, no;mep>KKa KynuoB ueHTpajibHoii BJiacrbto, Kor^a ohh CTa:iKHBajiHCb c flHci<pHMHHaL(HoHHbiMH MepaMH KOHKypeHTOB H3 apyrHx crpaH.
199