aceastà categorie socialâ a existât si în 'J'ara Româneascâ, însâ a fost desemnatâ eu un ait termen, de origine greaeâ, dar cu un continui identic. Termenul folosit aici a fost horeani, care vine de la cuvîntul grecesc /topa ; el corespunde termenului slav hia\aa. Acest termen grecesc a venit, farà îndoialà, de la slavii de sud, care 1-au folosit în diplomatica lor. Jirieóek aratâ câ în Bulgaria în secolele XIII—XIV un tinut purta denumirea greceascâ de X<i>pa1. N. Iorga a relevât câ bulgarii au adoptat termenul grecesc 3(ci>pa, alâturi de termenul lor 3CiY\aa. Ei au folosit ambii termeni prin alter-nantâ, începînd eu Ioan Asen 2. Sîrbii de asemenea au cunoscut ambii termeni. De fapt, « horeane » reprezintâ traducerea greceascâ a termenului slav « zem-leane », folosit des de sîrbi, dupâ cum s-a vâzut mai sus.	apare în hrisoa-
vele sîrbesti scrise în limba greaeâ 3. Faptul câ termenii « horeane » si « zemleane» sînt sinonimi a fost semnalat de istoricii iugoslavi4. în Tara Româneascâ în secolul al XV-lea, târanii liberi sînt denumiti « horeani » (wt )(c>py), în opozitie eu târanii aserviti, vecinii5. în secolul al XVI-lea, horeane apar în învâfâturile lui Neagoe Basarab, în calitate de târani si în opozitie eu dregâtorii 8.
    5.	Categoria socialâ a zemlenilor n-are un caracter static. Fârâ îndoialà câ, la început, fiecare om care reusea sâ capete pâmînt în proprietate individuala se numea zemleanin. Unii, plecînd de la un lot de pâmînt, au ajuns sâ stâpîneascâ pârti din sate pi sate întregi. în ridicarea zemlenilor un roi important a jucat slujba müitarâ, în care ei au fost atrasi de condu-cerea târii. Astfel, unii zemleni au intrat în rîndurile boierimii, în timp ce altii au ramas si inai departe o pâturâ de târani liberi, posesori de loturi strâmosesti. Pe mâsurâ ce se adîncea procesul de feudalizare si scâdea numârul târanilor liberi, unii zemleni se transformau în târani aserviti, purtînd eu toate acestea vechea denumire de zemleni.
     în aceastâ privintâ este edificator un document din Moldova de la începutul secolului al XVII-lea (1606 mai 19), în care Eremia Movilâ acordâ mânâstirii Pobrata dreptul de a infinita o slobozie. Se precizeazâ câ târanii din aceastâ slobozie vor fi scutiti de diferite îndatoriri: « Sâ nu ne munceascâ nici o muncâ a noastrâ, nici la oaste sâ meargâ, nici ilis sâ nu ne plâteascâ pe trei ani, nici gostina de oi, nici de porci, nici 50 de aspri, nici sulgiu, nici altâ dabilâ care se va mai adâuga în tarâ, sâ nu aibâ sâ dea eu alti zemleni, ci sâ fie în pace eu toate, pînâ ce se va împbni acea vreme »
     Istoricii care s-au ocupat intens de istoria socialâ au relevât de multe ori faptul câ terminologia socialâ este foarte trainicâ. B. D. Grekov, care a acu-mulat o uriasà experientâ în materie, s-a ridicat împotriva conceptiei statice în cercetârile privind istoria socialâ, pentru câ societatea este în continuâ miscare si transformare. Terminologia socialâ se mai mentine §i atunci cînd în viata economicâ si juridicâ a unui grup social se produc diferite schimbâri
     1	Jireèek, op. cit., p. 521.
     2	N. Iorga, Le caractère commun des institutions du Sud-Est de l'Europe, Paris, 1929. p. 24-25.
3	A. A. Soloviov çi Y. Moçin, rpHKe noeeAbe cpnCKUX enadapa, Belgrad, 1930, p. 506.
     4	Historija naroda Jugoslavije, vol. I, Belgrad, 1956, p. 429.
     6	DIR, B, Tara Româneascâ, sec. XIII, XIV ?i XV, p. 218.
    6	P. P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV—XVI, Bucuresti, 1959, p. 243 çi 248.
     7	DIR, Moldova, sec. XVII, vol. II, p. 44.
164