munceau pàmint in arendà, fie cà lucrau ca angajati pe la unii si altii, situatia lor nu se deosebea prea mult de a acelora care acceptaserà conditia de slugi sau argati la elementele avute.
    Adincirea diferentierilor sociale dintre colonistii bulgari este ilustratà si de existenta unor fràmintàri ce se manifesta intre ei sub diferite forme. Cind Pancu fi Penciu, arendasii mosiei Yerguleasa de lingà oras, pretind celorlalti ierbarit pentru pasunatul vitelor, interzicindu-le si trecerea spre adàpàtoare, colonistii cu care se solidarizeazà toti ceilalti oràseni din acea parte cer, in 1832, magistratului sa ia màsuri, amenintind cu plecarea, fìindcà pàsunea « asa am pomenit-o, tot slobodà »1. In aprilie 1833, dupà ce « mahalagii bulgari » stricasera in trei rinduri gardurile prin care Balea Sirbu le inchisese drumul de trecere, se jàluiesc magistratului, cerind sà-i punà in vedere « cà nu e volnic a iesi din coprinsul sàu, sà lase ulita slobodà » 2.
    Altii, in dorinta lor de imbogàtire, nu se dau la o parte sà-fi exploateze compatrioti. in arhiva Tribunalului din Buzàu din acea vreme se gàsesc multe dosare ale unor procese intentate stàpinilor de càtre slugile care nu-si primiserà simbria. lese din comun cazul lui Zamfir boiangiul, patron, chemat in judecatà de Gheorghe boiangiul, calfà, pentru cà « dupà ce-1 scosese cu soptele si momele» de la un alt atelier, refuzà sà-i mai plàteascà munca 3.
    Spatiul nu ne ingàduie, deocamdatà, sà continuàm cercetarea cu privire la un alt aspect foarte important, acela al integràrii numeroasei colonii bulgare din orasul Buzàu in viata societàtii orasului. ìn aceastà privintà s-ar putea anticipa, numai cu titlu informativ, cà fràmintàrile comune ale maselor populare, exprimate uneori fie in actiuni màrunte pe pian locai, fie in ràzboaie si revolutii (participarea coloniftilor la revolutia din 1848 in pàrtile Buzàului, la lupta pentru Unirea de la 1859 4, la ràzboiul pentru independentà din 1877 5) au epuizat treptat-treptat un oarecare izolationism in care familiile bulgare mai instàrite s-au mentinut pinà càtre sfirsitul secolului al XlX-lea, dar din care astàzi n-a mai ràmas nici o urna.
    Am vàzut in cele de mai sus cà numàrul mare de colonisti bulgari (320) s-au adunat lingà orasul Buzàu de-a lungul unui ràstimp de peste 40 de ani (1792—1838) fi numai o micà parte dintre ei (45) s-au impràftiat prin satele din imprejurimi.
    in ciuda imprejuràrilor grele, inerente perioadei ìn care s-a gàsit atunci oraful Buzàu, afezarea bulgarilor a avut urmàri pozitive.
    Lunca rìului Buzàu, oraful in dezvoltare fi atitudinea primitoare a populatiei locale au oferit coloniftilor baza materialà fi cadrul social pentru o bunà dezvoltare.
     Prezenta activà a coloniftilor bulgari ìn aproape toate sectoarele de activitate a dezvoltat astfel pe baze mai largi indeosebi productia de legume in lunca Buzàului.
    Kezultatul final, remarcabil, al colaboràrii fràtefti a fost contopirea colonistilor bulgari in masa localnicilor.
     1	Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 3/1832, f. 47.
     a Ibidem, f. 16.
     3	Ibidem, f. 11.
4	Docilmente privitoare la Unirea Principatelor, vol. I, Bucurefti, Edit. Acad. R.P.R.,
p. 333.
     6 Arh. st. Buzàu, Primària, dos. 226/1878.
152