ciscani, manifestàri ale exasperàrii popula^iei vidinene fatà de procedeele pe care ace^tia le folosiserà pina atunci1. Succesele militare $i politice pe care — in ciuda dispropor^iei de for^e intre Jara Roma-neascà si ìntinsul regat al lui Ludovic — reu^ise sà le ob^inà Yladislav voievod in cursul anilor 1368 —1369 se datorau faptului cà in jurul lui se grupase o intreità actiune de rezistentà impotriva cotropirii regiunilor dunàrene de càtre marii feudali maghiari si ierarhia católica : a maselor populare, care nu doreau instaurarea unui regim feudal care—mai avansat in dezvol-tarea lui — ar fi adus asuprà-le o mai gravà §i mai sistematicà exploatare2; a majoritàjii feudalilor din aceste pàrti, ce riscau sà fie deposeda^i de privilegiile lor in favoarea cotropi-torilor3; in sfirsit, a bisericii ortodoxe, de la clerul màrunt — preotii §i càlugàrii din aceste pàrji, care aveau, sau ar fi urmat sà aibà, de suferit de pe urma persecujiilor catolice — ¡-si pinà la patriarhul ecumenic, care, tocmai atunci, printr-o dirzà rezistentà fa^à de catolicism, urmàrea planuri politice de mai mare amploare 4. Ca principe ortodox, deci, §i ca biruitor in douà rinduri asupra regelui maghiar, domnul román apàrea in ochii vidinenilor drept cel mai indicat sà le dea ajutorul de care ei aveau atita nevoie, in imposibilitatea in care se aflau de a rezista in faja feudalilor maghiari. Ace^tia din urmà nu numai cà puteau oricind reveni cu trupe proaspete si formate din oameni ce-si fàcuserà din arme o meserie, dar nici nu fuseserà màcar definitiv alungati din imediata vecinàtate a Vidinului5. Iar cum Vladislav voievod era cumnat cu ^arul acum prizonier, pàrea destul de pu^in de temut ca vremelnica ocupatie militará a cetà^ii sà se transforme intr-o pretende de ocupare definitivà a ei §i a teritoriului ìnconjuràtor. Un izvor mai tirziu — o istorie a slavilor de sud, datoratà lui Mauro Orbini — prezintà, cu oarecare variante, aceleasi evenimente (ceea ce dovede^te cà a folosit izvoare mult mai vechi, aitele decit Passio adesea citatà), adàugind insà §i §tirea cà domnul román ar fi poruncit, cu acest prilej, insemnate stràmutàri de populadle de pe malul drept pe cel sting al Dunàrii 6. Ni se pare cà, desi consideratà in ultima vreme ca indoielnicà 7, aceastà din urmà stire nu este lipsità de temei: cunoa§tem si mai tirziu8 asemenea insemnate stràmutàri de populare, ce corespundeau nu numai interesului domnilor romàni de a-si immilli numàrul supusilor (si deci de a spori veniturile Jàrii), ci chiar dorin^ei popula^iilor stràmutate, care — exasperate de x in ciuda caracterului vàdit pàrtinitor al expunerii, aceasta se citeste ufor printre rìndurile din Passio (p. 11): « Morabantur tunc in civitate decem fratres minores perfectissimi, quotidie contra sacerdotes et calogeros — hoc est religiosos hereticos — disputandos. In ipsa igitur captione , quinqué ex eisdem decem fratribus cum multis christianis, ad duo fortalitia diciti regis Hungarie, qui ibi erant, pro tuitione suorum cor-porum confugerunt; supradictos quinqué fratres inimici fidei in quadam ecclesia invenerunt orantes, et in ipsa, furioso impetu, unum ex eis frustra divisum crudeliter peremerunt, alios autem ligatis manibus, ipsi Bozorad <= Vladislav vodà> presentarunt ; quos cementes supradictos Calogeri, fidei catholice inimici, gaudentes et eis insultantes dixerunt: « nunc est hora disputandi de fide, nunc audemus vobis respondere» etc. Din spusele càlugàrilor ortodocfi — asa cum sint eie redate in izvor — reiese cà in trecut « dispútele» se desfàfuraserà in asemenea condijii, incit ortodocsii nu indràzniserà sà ràspundà. Din continuarea povestirii reiese cà Vladislav nu a luat nici un fel de màsurà fatà de franciscanii care au fost apoi ucifi de càtre vidineni. 2 Componenta populará — cea mai insemnatà — a reaistentei in faja cotropirii nu o putem cunoafte din izvoare decit prin singurà ràscoala vidinenilor, care ìnsà, in cuprinsul acestora — defi realitatea este economic-socialà — capàtà fi ea un aspect confesional. (Vezi mai jos, p. 264) 8 Cazul boierilor romàni fugiti la curtea lui Ludovic (vezi mai sus, p. 257, nota. 3), ducind zvonuri tendentioase cu privire la politica voievodului, arata cà — afa cum, de altfel, era de afteptat intr-o societate feudalà cu tendinee centrifugale — unii dintre feudalii din fara Romàneascà erau totufi gata sà devinà partizani ai regelui, sperind astfel sà-fi pàstreze situatia privilegiatà sau chiar sà-si sporeascà privilegiile. 4 Fatà de amploarea pe care o càpàtase ofensiva occidentalà fi catolicà in intregul sud-est al Europei la acea vreme avem a face cu o adevàratà contraofensivà — nu cu ármele, ci prin tratative diplomatice — a patriarhiei ecu-menice. Aceasta era nu numai direct interesatà sà menjinà sub autoritatea ei eclesiasticà toate aceste regiuni, ci fi indirect, sà tinà cit mai departe de hotarele imperiului care o proteja primejdia unui atac al feudalilor catolici occidentali. Cà, in conditiile de slàbiciune fi anarhie din Imperiul bizantin, asemenea atacuri puteau veni nu numai din partea feudalitàjii maghiare, ci chiar din partea oricàrui grup de aventurieri, o dovedea episodul recent al trecerii prin aceste pàrti a lui Amedeu de Savoia, asa-zisul « Conte Verde». 5 Trebuie avut in vedere cà vidinenii ràsculati nu erau ostasi de meserie si cà ei nu puteau rezista timp indelungat unor atacuri repetate si sistematice din partea oftilor regelui maghiar. De altfel, cum reiese din chiar Passio citatà mai sus, ca fi dintr-un alt izvor (pentru care vezi nota urmàtoare), ei nu putuserà alunga garnizoanele a douà castele, situate in imediata vecinàtate a propriei lor cetàji. 8 Mauro Orbini, Il regno degli Slavi, hoggi corrottamente deti Schiavoni . . . , Pessaro 1601, p. 470: « Onde Vulaico Voievoda di Valachia . . . venne con molta gente sotto Vidino; et havendo le espugnato ... lo bruscio: et mandando nel suo paese, posto di là dal Danubio, tutta la gente, che trovo in Vidino, accioche habitasseri quei luoghi, egli si mise alFespugnatione di due castella ... et ivi stette mentre il Re Lódovico venne in persona di Ungaria per dar adosso al Valaco. Il quale vedendo di non poter resistere, torno al suo paese Ma poi fecere pace, et Vulaico mando in Vidino tutti quelli que haveva da quel luogo levati. E nel medessimo tempo Lódovico libero Stracimir de prigione et li restituì Vidino». 7 ìndoieli in aceastà privintà, la M. Holban, op. cit., p. 43 (37). 8 Vezi, de pildà, Jean de Wawrin, La campagne des croisés sur le Danube en 1445 (ed. N. Iorga), in « Bui. com. ist. Rom.», VI (1927), p. 136; Vlad Dracul stràmutà din Bulgaria in Tara Romàneascà un numàr de creftini, care s-ar fi ridicat a 12 000. Judecind dupà ceea ce se petrece mai tirziu, putem crede cà cei adusi astfel se bucurau, pentru un oarecare timp, de unele avantaje, fiind asezati in « slobozii». 261