patriarhie §i biserica schismaticà. Cert este insà cà in^elegerea s-a fàcut prin mijlocirea càlugàrilor athoni^i, conducerea misiunii de impàcare avind-o Isaiia de la Hilandar. Cum am aràtat mai sus, singur §tefan Ieromonahul — in contradice cu toate izvoarele sirbe§ti, contemporane sau aproape contemporane — atribuie lui Nicodim rolul de conducàtor al delegatici. De altfel, tot §tefan este singurul care pretinde cà eroul expunerii sale ar fi primit acest rol de seamà in urina unor imaginare cereri insistente ale cneazului Lazàr, in cursul unei tot atit de imaginare càlàtorii a acestuia la Athos, fàcutà anume pentru a putea intilni pe Nicodim, presupus a fi ajuns egumenul de mare renume al unei mànàstiri de acolo 1. Nu mai este deci locul sà revenim asupra celor spuse, ci numai sà làmurim rolul reai pe care — dupà izvoarele sirbe§ti contemporane — 1-a avut. Nicodim in cursul tratativelor. Principalul izvor in aceastà privin^à — Viaja lui Isaiia de la Hilandar 2— ne indicà (atribuindu-i, poate cu oarecare exagerare, acestui mare càrturar iniziativa tratativelor de impàcare) compunerea exactà a delegatici: din ea fàceau parte, pe lingà Isaiia — incontestabil, conducàtorul ei — §i, ca principal sfetnic al sàu, fostul prot al Athosului, Teofan. Alàturi de ace§tia doi este amintit §i Nicodim « bàrbat cinstit §i sfint, tare in càrti, §i mai tare in jude-catà §i cuvinte §i ràspunsuri; grec de neam » 3. In sfir§it, la delegale se adaugà — ca ajutoare ale lui Isaiia 4 — doi dintre ucenicii acestuia, numidi Nicandru §i Silvestru. Un alt izvor — Viaja celui al doilea patriarh sirbesc Sava 5 prezintà, cu màrunte variante, aceea§i compunere a delegatici: alàturi de Isaiia §i de Teofan sint amintiti cei doi ucenici ai lui Isaiia (dintre care Nicandru este numit aci « Nifon » 6), iar, de-abia la urmà, este pomenit §i Nicodim, càruia i se precizeazà rolul de « tàlmaci de cuvinte » 7. In sfir§it, Viaja patriarhuìui sirbesc Efrem 8 nu aminte§te alàturi de Isaiia pe nici un alt membru al delegatici, in afarà de « inteleptul bàrbat, popa Nicodim » 9. Ce se poate desprinde din aceste ¡-stiri atit de sàrace §i de diferite, pina la un punct, intre eie? ìn orice caz, cà rolul lui Nicodim in delegare nu era decit acela al unui auxiliar — foarte pretios §i pretuit — , dar numai auxiliar10. Chiar Viaja patriarhuìui Efrem, care, cum s-a vàzut, nu-1 mentioneazà, alàturi de conducàtorul delegatici, decit pe Nicodim, vorbe§te de el ca fiind adàugat acesteia (« . . . iiOMOTHHKa . . . = de ajutor). Am putea deci presupune — tinind seama §i de faptul cà, in Viaja patriarhuìui Sava, Nicodim nu apare decit in urma celor douà ajutoare, decit care, evident, avusese un rol mult mai insemnat — cà staretul Yoditei a fost intr-adevàr adàugat delegatici dupà constituirea ei. Aceastà presupunere — al càrui caracter ipotetic nu mai este nevoie, credem, sà-1 subliniem — ar concorda insà cu cele ce se desprind din cercetarea activitàtii lui Nicodim la nord de Dunàre, asa cum am prezentat-o mai sus- Intr-adevàr, pare foarte putin verosimil ca Nicodim sà-§i fi pàràsit mànàstirea de curind intemeiatà, tocmai in 1375, cind de cel putin doi ani ea se afla mereu sub amenintarea unui atac unguresc §i dupà ce o tentativà nereu§ità de ocuparea Severinului se §i fàcuse, cum am vàzut, doar cu citeva luni mai devreme. Este deci de crezut cà in vara anului 1375 — fie cà ob§tea noii mànàstiri fusese doar risipità cu acest prilej, fie cà insàsi ocuparea cetàtii §i regiunii adiacente de càtre optile lui Nicolae de Gara se infàptuise — Vodita nu mai funciona efectiv §i cà, profitind de acest prilej, taratili §i biserica sirbeascà 1-au putut foiosi pe Nicodim — ràmas 1 « Via^a», £. 50r = p. 21 — 23. 2 Vezi Anexa III, sub « A». * TarOHÍA* Wt H HhK>AHM4, MdCTMd H OCBfUJTfHd M^HCd CHAH4 RK KHH^dXK CHAN*klJtlld RK pd30\*A\d H CAORìCé^K H WTKR'kT'kjJK. l'pkS'd pOAOA\K. Aprecierile de care, in acest izvor, se bucurà Nicodim pentru activitatea sa ìn Jara Romaneascà par a fi un adaos ulterior. Totufi, fi ìn acest caz — cum f tirile pe care eie ni le oferà au ajuns la Hilandar (unde a fost scris izvorul) datorità relatiilor permanente pe care aceastà mànàstire le-a avut cu Tara Romàneascà (pentru acestea, E. Turdeanu, Legàturile romànefti cu mànàstirile Hilandar fi Sf. Pavel de la muntele Athos, ìn « Cercetàri literare», IV (1940) — eie ràmìn deosebit de pretioase. * C...H3KI TO fkjfoy EAdJKiH».HOy G Aar» jyroAHH Ila RCdiOy CrtOyjtiKOy...» (= ce erau fericitului (Isaiia) de toate slujbele). 8 Vezi Anexa III, sub B. 8 Probabil grefalà de copist. §tefan Ieromonahul (Viafa, f. 51v = p. 24) amintefte, pe lingà Nicodim, prezentat, ca fef al delegatici, doar pe « doi dintre pàrinji (anume Isaiia fi Partenie) fi pe trei servi din boiarii numitului cneaz . . .». 7 «...Ck CHAAM H HhKOAHAU TAdrOAOMk TAkKORdTÉAk...». 8 Vezi Anexa III, sub C. 0 prelucrare mai nouà a acelorasi izvoare (vezi Anexa III, sub D) nu mai mentioneazà acest rol, ai ci Nicodim fiind calificat doar ca « cinstitul staref». 9 «...h noiwoTHHKa h JiyÒOMyflpeHa Mjona HnKHAHMa...». 10 Acest rol de interpret pentru limba greacà pe lingà un sef de misiune, mare càrturar dintr-o mànàstire athonità fi pe lingà consilierul acestuia, fost prot al Athosului, ar pàrea inexplicabil dacà nu am avea in vedere faptul cà,lla acea epocà, complexul de mànàstiri de pe {àrmurile Egeei era ìn bunà parte serbizat. Cunoafterea limbii grecefti — buna ei cunoaftere, in afa màsurà ìncìt cu ajutorul ei sà se poatà exprima fi subtilitàti teologice fi nuance diplomatice — era destul de rarà .nu numai printre càlugàrii ctitoriilor sìrbefti, ci chiar fi printre aceia care de^ineau func^ii fi ràspunderi mai mari ; astfel, nu numai Isaiia (sigur, de origine sìrb) ci fi Teofan, despre a càrui origine nu sìntem informaci — in ciuda numelui sàu de càlugàrie grecesc fi a functiei de prot pe care o ìndeplinise — puteau sà nu cunoascà limba greacà ìndeajuns pentru a se putea dispensa, intr-o ìmprejurare ce implica atìtea ràspunderi, de serviciile unui bun interpret. 268