Aceste pietre de pe morminte dau certitudine succesiunii deceselor voievozilor de la Bogdan la Alexandru cel Bun, nesigurà dupa izvoarele literare, fi arata cà Roman a murit ulterior lui Stefan, succesorul sàu in domnie *.
      Coroborind izvoarele epigrafice cu cele diplomatice, rezultà faptul cà cneaghina Anastasia, fiica lui Lajcu voievod fi soacra lui Alexandru cel Bun, e mama doamnei Ana, adevàrata lui sofie. Primind de la ginerele ei Gommarmi Mare sà-1 stàpineascà cit va trài, iar dupà moartea ei sà fie al episcopiei de Ràdàufi, inseamnà cà dorea sà inzestreze ctitoria proprie a neamului ei.
      Din reconstituirea tablei genealogice, atit cit ne permit izvoarele istorice sigure, nu putem sà spunem decit cà nu se poate face nici o legàturà intre Petru fi predecesorul sàu La^cu, fi nici cu Çtefan, unul din succesorii sài.
      Ca urinare a celor expuse pinà acum, reiese cà in Moldova secolului al XIV-lea, in procesul politic de centralizare, de unificare a « tàrilor » care vor forma Jara Moldovei in granicele ei istorice cunoscute, a existât o mare fràmintare intre feudalii locali. Au trebuit sà fie inlàturate numeroase contradic(ii interne fi infrinte multe intervenni externe a.
      Alexandru cel Bun, prin luarea domniei in 1400, nu inseamnà cà ifi avea scaunul consolidât. Pu|inàtatea documentelor emise de el in primii ani de domnie, schimbàrile de sfetnici pe pian intern fi presiunea Poloniei pentru infeudarea fat à de régele ei pe pian extern, aratà cà nu avea linifte in {ara. Au fost necesare ac^iuni continue fi simÇ politic pinà au fost inlàturate toate competíanle fi s-au stabilit rela{ii noi cu boierii {àrii. Letopisejul de la Bistri^a consemneazà ìnceputul domniei lui Alexandru sub un titlu nou, « {arii Moldovei», pus insà sub anul 1399. Data nu corespunde momentului, dar faptul cà prin acest domn ìncepe « {aratul », adicà domnia Moldovei, ulterior a fost o certitudine pentru compilatorul letopise^ului, care 1-a consemnat ca atare.
      Luptele pentru sceptru fi pentru curmarea rivalità^ilor interne au fost incununate de succès ninnai in 1407, cind se fac primele consemnàri in Pomelnicul de la Bistrija. în anul urmàtor reiat iile externe capàtà fi eie alt caracter, càci este pentru prima datà cind negustorii poloni se vàd nevosi sà aibà un act juridic din partea noului stat moldovean in ce privefte condivide in care trebuiau sà-fi exercite negojul in Moldova, care devenise o {arà capabilà sà-fi impunà voin{a in retatile internazionale. Este o recunoaftere deplinà, pe plan intern fi extern, a « {ara-tului Moldovei », consemnat de cronicar.
nOCJIEflOBATEJIbHOCTb nPABJIEHHH TOCnO^APEfì MOJIJOBLI HO AJIEKCAKUPy ÆOEPOrO no MATEPHAJIAM flOKYMEHTOB XIV BEKA H PYMEIHCKHX XPOHHK XV h XVI bb. HA UEPKOBHOCJIABHHCKOM H3bIKE
(Pe3K)Me)
     Abtop H3y^aeT nocJieflOBaTejn.Hocn> npaB.ieHHH rocnoaapeñ Mojiaobm b XIV b. no CJiaBHHO-pyMblHCKHM XpOHHKaM, COnOCTaBJIHH HX C flaHHblMH flpjTHX HCTOpHWCKHX HCT01-HHKOB.
ConocTaBJiHH flpyr c flpyroM Eucmputjxuü noMUHtxnbHUK, «/itTonHcnue wt toah immiaca awnt» (Ha3BaHHaa H. Eor/jaHOM «Ehctphukoh»), o6a nyraeHCKHe BapHaHTti BMeCTe C 6nCepHK3HCKOH pyMblHCKOÌÌ BepCHeÜ XVIII B., «MoAÒOBO-nOAbCKyW» XpOHUKy H «Mojidoeo-pyccKyw» xpouuKy, aBTop npHxoflHT k 3ai<JiioMeHHio, mto b othoiuchhh nocJie,noBa-
1 Cu privire la inscripfiile puse de §tefan cel Mare pe mormintele predecesorilor sài avem de observat: la unii
■aratà rudenia cu ei (bunio — A^A^ ~ 1® Bogdan fratele lui Alexandru cel Bun; unchiul —— la Bogdan fiul lui
Alexandru cel Bun fi unchiul — 0^'H'CORH —, lecturà conjecturalà, la §tefan II, fiul lui Alexandru cel Bun); nu aratà
grad de rudenie (la Ana, doamna lui Alexandru cel Bun), in schimb spune stràmof — npiiA^A- *a ceilatyi (Bogdan)
Roman fi §tefan) fi stràmoase — npiiA^AHUH — (la Anastasia), ceea ce nu poate corespunde in mod absolut acestui grad
de rudenie. De asemenea, mai trebuie sà observàm cà la tofi acefti predecesori pune inaintea numelui calitatea « Io» fi
« Ioann», afarà de Bogdan I fi §tefan II. Este oare o omisiune ìntimplàtoare?
       8 S-ar putea invoca Impotriva punctului nostru de vedere argumente care, aparent, ar contrazice concluziile noastre: puterea politicà fi economicà pe care o sugereazà imprumutul acordat de Petru voievod regelui Poloniei, la 1388, si impresionanta intitulatie a lui Roman voievod. La acestea s-ar adàuga fi faptul cà amindoi acefti voievozi bat ■fi monedà. Insà dreptul de a bate monedà este un drept suveran fi suzeran, care poate fi concedat fi concesionat. Petru, fiind primul domn moldovean care bate monedà, aratà cà intr-adevàr el avea o pozifie consolidata, dar cit de mare era puterea lui economicà nu a fost demonstrat pinà acum. Desigur cà nu a fost excepfionalà. Scrisoarea lui càtre regele Poloniei aratà cà-i dà numai 3 000 de ruble de argint frincesc, deoarece nu putuse sà-i dea 4 000 de ruble cit ceruse regele. Suma in sine nu este colosalà pentru un imprumut in gaj, dacà o comparàm cu cele 7 000 de màrci pe care Basarab, voievoul Jàrii Romànesti, le oferea gratuit regelui Ungariei la 1330. Tot astfel, intitulafia lui Roman nu aratà decit cà «tàpinirea lui ajunsese la mare, dar in ce parte atingea fàrmul màrii nu e incà precizat. Se ftie cà hotarul de sud al Moldovei a fost atins numai sub Alexandru cel Bun.
235