Nu putem sti cantitàtile de màrfuri « turcesti » aduse in Jara Romàneascà, deoareee regístrele de vamà nu s-au mai pàstrat ; socotim cà eie au fost in crestere, mai ales in secolul al XVI-lea, o data cu accentuarea stàpinirii ínaltei Porti. Un indice al intensificàrd acestor legàturi il constituie aparitia, in numàr tot mai mare, a monedelor turcesti la nord de Dunàre, servind schimburilor cúrente. 20 de aspri, datati intre 1481 fi 1520, s-au gàsit la Bucuresti, in cartierul Militari: ei provin numai din monetàriile Peninsulei Balcanice (Constantinopol, Adrianopol, Serres, Skopje, Kratovo fi Novo Brdo). Piese izolate au apàrut la Bucurefti — la mànàstirea Radu vodà fi Sfintul Gheorghe Vechi — fi la Turnu-Severin. Este sigur cà numàrul descoperirilor va spori. Pentru conti-nuitatea si complexitatea schimburilor economice cu Peninsula Balcanica si Imperiul otoman este caracteristicà fi fixarea asprului ca moneda obifnuità, curentà, in tranzactu fi evaluàri de bunuri. Cu mentiuni mai rare incà din prima jumàtate a secolului al XV-lea, asprul apare in documente, cu regularitate, mai ales dupà 1450, fi se va mentine, timp de aproape 200 de ani, pe primul loc, ajungind a desemna fi moneda in genere 1. Descoperiri similare s-au fàcut fi in Moldova 2, fi in Transilvania, unde asprii ajung a concura in primii ani ai secolului al XVI-lea emisiunile ungare. Aceastà intensificare a circulatiei monedelor turcesti in fàrde Romàne in ultímele decenii ale veacului al XV-lea si la inceputul celui urmàtor, aratà si orientarea mai accentuata a legàturilor cu teritoriile aflate sub stàpìnirea turceascà 3.
    Cine a efectuat schimburile cu Peninsula Balcanica? ín epoca precedenti, a feudalisinului timpuriu, mijlocitorii circulatiei màrfurdor au fost mai ales bizantinii, genovezii sau negutàtorii din tarde limitrofe teritoridor nord-dunà-rene. In secolul al XIV-lea fi indeosebi in cel urmàtor, situatia se schimbà treptat fi fórjele locale din fara Romàneascà, ca fi din Moldova, de altfel, trec pe primul pian in negotul extern. Beneficiarli au fost feudalii — domnul, marii boieri fi dregàtorii fi tìrgovetii fruntafi, — iar documéntele timpului reflectà aceastà realitate.
    Dàruind Coziei, la 28 martie 1415, venitul vàmii de la Genune, Mircea cel Bàtrin preciza cà nimeni dintre boierii sau dregàtorii (« slugile >>)domnefti « mari sau mici » nu aveau voie a lua din venitul vàmii respective, in dauna mànàstird4. Arendasu sau administratorii vàmdor se recrutau, asadar, din boierime fi dintre slujitorü domniei. La fel gàsim fi in numeroasele confirmàri ulterioare 5. De aceea, in delimitarea locurilor unde se fàcea controlul fi taxarea se folosea fi numele cutàrui dregàtor care arendase punctul respectiv: intàrind mànàstird Bistrita, la 12 mai 1529, o parte din venitul schelei de la Calafat, voievodul Moise Movdà preciza cà este vorba de « toatà partea pe care a tinut-o jupan Pìrvul ban » 6. De altfel, conflictele izbucnite periodic pentru incasarea
     1	Octavian Iliescu, Un tezaur de aspri turcefti de la inceputul secolului al X V I-lea gásit in Bucurefti, in SCN, vol. III, 1960, p. 287—309.
     2	Eugenia Neamju, Obiecte de podoabá din tezaurul medieval de la Cotu Morii, in « Arheologia Moldovei», I, p. 290; Cf. B. T. C i m p i n a, Despre rolul genovezilor la gurile Dunárii in secolele XIII—XV, in« Studii», an. VI, 1953, nr. 1, p. 228.
     s Emil Condurachi, Inceputurile penetrafiei economice otomane, in « Buletinul societájii numisinatice romane», XXXVII, 1943, nr. 91, p. 63—70.
     4 JOIR, XIII-XIV-XV, B, p. 68 (nr. 53).
      s Ibidem, B, p. 81, 123, 139, 155, 163, 192 (nr. 67, 113, 131, 152, 162, 198) ji XVI, B, I, p. 26-27 (nr. 20) ?i p. 180—181 (nr. 184).
      6 Ibidem, XVI, B. 2, p. 61 (nr. 59).
186