bugetul tárii veniturile mánástirilor ínchinate, in cifrá de 20 000 000 de lei. iptirea provocase o puternicá emotie in eercurile constantinopolitane; ambasa-dorii Austriei si Angliei voiserá sá lege aceastá chestiune de aceea a tranzitului armelor sirbesti, pentru ca sá obtie neapárat trimiterea unui comisar ture in Románia. S-au opus insá atit reprezentantul Rusiei, Gorceakov, cit si acela al Frantei, de Moustier, asa incit manevra n-a reusit. Agentul nostru ad-interim la Poartá, T. Callimaki — Negri era in tara — relatind lui Yodá Cuza istoricul tratativelor diplomatice duse la Constantinopol in chestiunea tranzitului si faptul cá ambasadorii austriac si englez voiserá sá conexeze aceastá chestiune cu aceea a votului Camerii asupra veniturilor bunurilor mánástiresti, serie textual: « S-a incercat atunci sá se lege de chestiunea pendinte (a tranzitului armelor) chestiunea mánástirilor, pe care votul Camerei o punea in evidentá. Se spera, prin acest mijloc, sá se cistige adeziunea Rusiei la trimiterea unui comisar in Principate. Ambasadorul Frantei isi dádu seama de acest chip de a actiona si fácu sá se stie in mod peremptoriu cá va refuza sá ia parte la orice conferintá in care s-ar incerca sá se lege orice altá chestiune de chestiunea armelor. Insárcinatul cu afaceri al Rusiei ifi dádu seama de asemenea de cursa care i se intindea si se grábi, de acord cu ambasadorul Frantei, sá trimitá, prin intermediul consulilor respectivi din Bucuresti, intimpinári Altetei Yoastre Serenisime, ca sá poatá spune, eventual, cá au luat, in privinta mánástirilor, másurile ce au crezut necesare » 1.
     Cert este cá interesele au coincis, ceea ce e esential in raporturile politice: Rusia voia sá ínarmeze pe sirbi 2, si pentru aceasta trebuia sá obtiná asenti-mentul nostru pentru trecerea armelor — singura cale pe unde sirbii le puteau primi era prin Románia —, iar noi aveam interesul ca Rusia, care proteja pe cálugárii greci, sá nu se opuie in mod hotárit solutionárii problemei mánástirilor inchinate. Cuza a si spus-o, de altfel, doctorului Glück, agentul polon la Bucuresti, omul principelui Czartoryski, intr-o conversatie particulará: Rusia trebuie «in mod necesar menajatá, tinind seamá de chestiunea bunurilor apartinind bisericii» 3. Asa s-a ajuns, pe cale diplomaticá, la acordul asupra tranzitului armelor sirbesti. Relev cá insotitorul lui Cuza la intrevederea de la Sculeni, colonelul Ion Ghica, este — inaintat la gradul de general — ministrul nostru de afaceri stráine in momentul tranzitului.
    Acordul diplomatic era cu atit mai necesar, cu cit intr-o ímprejurare asemánátoare, cu doi ani mai inainte, noi inregistrasem o infringere. ín 1860, un transport de arme italiene, destínate revolutionarilor unguri — cu care Cuza avusese o intelegere 4 — sosise la Galati. Consulii stráini aflaserá imediat si determinaserá puterile pe care le reprezentau sá ceará confiscarea lor. Cuza incercase sá scape aceste arme, confiscindu-le in folosul statului román; trebuise insá, in cele din urmá, sá le predea si ele fuseserá transpórtate, pe vase engle-zesti, la Constantinopol 5. Dacá n-ar fi existat un acord diplomatic prealabil,
     1	Vezi anexa 5.
     2	Nu era pentru prima data cînd Rusia furniza arme sîrbilor; o fâcuse çi mai inainte, la inceputul secolului al XIX-lea, si anume in timpul ràzboiului din 1806—1812 (vezi N. I. Kazakov, Din istoria relafiilor ruso-sirbe la inceputul sec. XIX, in« Analele romano-soviet ice ». Istorie 1955, nr. 4, p. 82 çi 84).
     3Gh. Duzinchievici, Contribution. . ., p. 6.
      4	A 1. M a r c u, Conspiratori conspirafii in epoca rena ster ii politice a României, Bucu-reçti, 1930, p. 239—300 çi in special 268—270.
      5	In legatura eu aceastà chestiune sînt o seamà de acte inedite în arhiva Cuza Vodà de la Academia R.P.R.
40