Cele mai mari çanse le-a avut Henri de Anjou (mai tirziu ea rege al Franjei, Henri al III-lea, ultimul Valois la tronul francez, care era in bune relajii çi cu Imperiul Otornan \ iar ca reprezentant al marelui regat francez nu constituia un perieoi de agresiune 2.
      în aceste negocieri joaeà un anumit roi çi Moldova, càci diplomazia francezà incearcà sà objinà de la înalta Poartà, pentru Polonia, suzeranitatea efectivà asupra Moldovei, in cazul alegerii lui Henri de Valois, deçi tribu tul s-ar fi plàtit in continuare turcilor 3. în plus, dacà ar fi fost ales Henri de Anjou, acesta promitea tronul Moldovei principalului sàu elector, Laski 4. Fiind deci direct interesat in alegerea regelui polon, domnul Moldovei Ion Vodà intreprinde
o	serie de ac^iuni menite sà-i asigure prietenia turcilor çi a polonezilor totodatà çi care sà-i consolideze domnia. La 10 februarie 1573 el serie « ad ordines reipublicae», exprimind dorinja sultanului in legàturà cu alegerea noului rege: « ieslibi mogio bydz s panow sprzirodzonich, tedi dobrze, a iesli s postronich, tedi nie ynego kromia brata franezuskiego krolia» 6 (dacà poate fi dintre nobilii bàçtinaçi e bine, iar dacà va fi dintre stràini atunci sà nu fie altul decit fratele regelui francez) 6.
     Primul interregn polonez, care durase mai mult de nouà luni, se incheie la 16 mai 1573 prin alegerea lui Henri de Anjou, care adoptà aça-numitele Pacta conventa 7, « Articolele lui Henri», prin care se obliga sà aducà din Franja flota çi armate, sà respecte tóate privilegiile nobiliare, sà renunje la puterea ereditarà 8, sà garanteze libertatea de credinjà pentru disidenji, sà nu ia singur nici o hotàrire etc. în caz de neindeplinire a vreuneia din obligajiile luate, « çleahta era dezlegatà de supunerea ei fajà de rege» 9. Astfel, autoritatea regelui era limitatà, puterea concentrindu-se mai ales in miinile nobililor, care, reinviind un vechi principiu al drep.-tului feudal, se puteau chiar çi ràscula impotriva seniorului, dacà acesta içi incàica indatoririle
     Un instrument puternic in luptele politice din Polonia in a doua jumàtate a secolului al XVI-lea 1-a reprezentat literatura publicisticà anonimà.
      în secolul al XVI-lea, sub influenza suflului proaspàt de umanism çi reformà, literatura polonà cunoaçte o deosebità dezvoltare, cu precèdere literatura polemicà çi satiricà10. Chiar çi versurile sint mai pujin lirice fi mai mult retorice11. Obiectivul principal al acestor scrieri este lupta pentru inlàturarea supremajiei bisericii din viaja politicà çi culturalà. Uneori aceastà luptà lua forme atit de indràzneje incit era nevoie de o intervenne pe linie de stat. Astfel, Sigismund cel Bàtrin s-a vàzut nevoit sà dea un edict prin care sà promità un premiu de 100 de ducaci aceluia care-i va demasca pe atacanjii anonimi12. Desigur insà cà inlàturarea celorlalte pàturi sociale de la viaja politicà, fàcea ca intreaga culturà, çi in special literatura, sà reflecte unilateral numai problemele nobilimii, aceasta fiind factorul centrai al viejii politice çi culturale a Jàrii.
      Cu ocazia primului interregn polonez au fost create numeroase lucràri anonime de litera-turà politicà cu caracter satiric sau popularizator, care circulau tipàrite fie in manuscrise, susjinind sau combàtind anumite candidaturi, deplingind moartea ultimului rege din dinastia Jagiellonà, ori ràspindind anecdote pe seama lui. Aceastà literaturà nu se ridicà insà la un inalt nivel artistic çi nu poate rivaliza cu operele precursorilor çi contemporanilor ei: M. Rej, J. Kochanowski, S. Orzechowski, M. Bielski, L. Górnicki ç.a.
       1	« Claude du Bourg de Guérines, l’agent diplomatique de France auprès de la Porte, écrivait à Charles IX, le 30 août 1569, que le Vizir lui avait fait part de l'intention de la Porte de soutenir la candidature de Henri au trône de la Pologne, s’il se mariait avec Anne, la soeur de Sigismond» E. Charrière, Négociations de la France dans le Levant, vol. III, dupà T. H o 1 b a n, Henri de Valois en Pologne et les Roumains, în «c Bulletin de la section historique», vol. XXIII, fase. 1, Bucureçti, 1942, p. 3.
       *	N. I o r g a. Istoria universali, vol. I (anii 476 — 1648), Bucureçti, 1919, p. 227 — 228:« Henri de Anjou stàrui sà fíe ales doar din ambicie. Polonii il primirà numai pentru a nu alege pe un arhiduce austriac, ori pe Çar, vecini lacomi çi primejdiosi» ; Marcin Bielski, în Kronika Polska, vorbind despre atitudinea slahtei façà de Henri de Anjou, spune: « Wielu nas bylo takich, cochmy sobie wszystko dobre po owym Panie obiecowali, i tego o nim rozu-inienia byli, ze nam naden lepiej i pozyteczney nikt nie mogi panowae ale my tak, a Bog wzystko obrócil inak. . . (Bielski, p. 460 dupà J. M. O s s o 1 i n s k i, Wiadomosci, vol. I, Krakow, 1819 — 1822, p. 395).
       3	A. D. X e n o p o 1, Istoria românilor din Dacia Traianâ ed. a 3-a, vol V, Bucureçti, 1927, p. 90.
      4	Acelaçi nobil polonez Laski, care adusese la tronul Moldovei pe Despot Vodà.
     6	Hurmuzaki, vol I, supl. II, p. 275
      •	Unii cercetàtori au afirmat cà prezumtiva scrisoare a sultanului fusese elaborata chiar de càtre Ion Vodà, iar sus{inerea candidatimi franceze avea menirea de a-1 compromite pe candidat în ochii nobililor polonezi.
       7	F. M. M [o n i e r] , Histoire de Pologne, vol. I, Paris, 1807, p. 145 — 146.
      8	« Il est essentiel d’observer que durant le règne des princes de la maison de Jagellon, les rois de Pologne, quoiqu’élus par la nation, fondaient seulement leurs prétentions à cette élection sur le titre qu’ils portaient d'héritiers de la couronne de la Pologne. Sigismond Auguste, qui fut le dernier des mâles de la maison de Jagellon, fut aussi de dernier qui ait été qualifié du titre d'héritier de la couronne » F. M. M [o n i e r], Histoire de Pologne, vol. I, p. 144.
 •A. Cosminski çi S. D. Skeazin, Istoria evului mediu, Bucureçti, Ed. Didact. 1955, p. 467.
     10	« Powstaje wiele ciçtych utworów, satyr, dialogów, rozpraw i broszur wymierzonych nie tylko, przeciw klerowi i kosciolowi, aie piçtnuj^cych stosunki spoteczne panuj¡^ce w ôwczesnej Polski» W. Markowska, op.cit. p. 42.
     11	W. Bruchnalski, Laciûska i polska poezja w Polsce £redniowiecsnej în«Dzieje literatury piçknej w Polsce», ed. a 2-a, vol. I, Cracovia, 1935, p. 15.
18 Juliusz N o w a k-D iuzewski, Poemat satyrowy te literaturze polskiej w. XVI— XVII, Varçovia, 1962, p. 7.
288