este in istoria elaselor sociale, in revelarea rolului istorie al claselor sociale in evolutia istoricà », spunea in 1928 P. P. Panaitescu, in conferinta Istorie si cultura din ciclul de prelegeri organizate de « Institutul Social Román ». in 1937, explicind metoda care a stat la baza unor interpretan din Mihai Viteazul, confirma din nou convingerea cà « economicul si politicul sint nedes-pàrtite ».
    Fàrà ca sà fi fost pe atunci un istorie marxist, P. P. Panaitescu a fost, dintre toti istoricii romàni afirmati intre cele douà ràzboaie mondiale, cel mai aproape de materialismul dialectic si istorie prin cunostintele, convingerile si lucràrile elaborate.
    Acest fapt explica aderenta sa structuralà la noua orientare a cercetàrii istorice dupà 23 August 1944, precum si bogata desfàsurare a activitàtii sale stiintifice in anii nostri, cind isi insufefte adinc si aplicà sistematie acea metodà si conceptie ale càrei virtuti le proclamase public douà decenii in urmà.
    Urmind fi in aceasta pe loan Bogdan, P. P. Panaitescu a manifestat per-manent o anumità rezervà fatà de sintezele premature, rezervà pornità din convingerea cà, dacà nu vrea sà fie o compilatie sau o constructie mai mult sau mai putin personalà fie ea fi genialà, imaginea de ansamblu a evolutiei unei societàri omenefti trebuie pregàtità sistematie fi minutios printr-o inde-lungà fi multilateralà cercetare a tuturor elementelor constitutive. Consacrin-du-se in exclusivitate cercetàrii istoriei poporului romàn fi a relatiilor sale cu popoarele slave (a fost, din 1927 pinà in 1941 conferenciar fi apoi profesor de istoria slavilor la Universitatea din Bucurefti), P. P. Panaitescu fi-a cir-cumscris activitatea publicisticà la monografii fi studii asupra unor epoci, persoane sau probleme determinate, plasindu-fi insà de Secare datà obiectul cercetàrii intr-un cadru vast de istorie ràsàriteanà fi universalà. Refuzind sà-fi publice cursurile de istorie a slavilor (ràmase toate litografiate) fi nefiind ispitit de sinteze in domeniul istoriei politice sau culturale nazionale, a dat la ivealà, in schimb, un lung fir de contributii, multe fundaméntale, a càror ignorare in elaborarea de sinteze este de neconceput. Aceste contributii, care merg de la interpretarea nouà a vreunui pasaj de cronicà sau document, nebàgat in seamà pinà atunci, pinà la ampie monografii de sute de pagini, imbràtiseazà intreaga noastrà istorie medievalà si modernà.
    Eie se caracterizeazà printr-un efort statornic de a pàtrunde, cu ajutorul unei informatii totdeauna noi, la semnificatiile adinci ale datelor, la procesele istorice sau culturale in care eie se integreazà fi pe care le defínese. Adunindu-fi in 1947 citeva din studiile tipàrite intre 1934—1944 fi adàogindu-le áltele noi, P. P. Panaitescu intitula volumul Interpretàri romànesti. O mare parte din opera sa ar putea fi subsumatà acestei definitii.
     O infirare a tuturor contributiilor fi interpretàrilor noi pe care istorio-grafia romàneascà le datorefte lui P. P. Panaitescu ne-ar duce la citarea mai tuturor titlurilor lueràrilor sale, fi de aceea i-am preferat o bibliografie pe cit posibil compietà. Ne vom opri numai la citeva, care privesc opera sa de slavist si de cercetàtor al vechii culturi romànefti.
     Ca istorie slavist si istorie al culturii, P. P. Panaitescu, care a editat fi cel dintii corpus de documente slave interne ale 'J'àrii Romànefti, s-a preocupat statornic de cultura veche romàneascà in limba slavonà, de relatiile politice fi culturale romàno-polone fi romàno-ruse, si, intr-o anumità màsurà de cele romàno-sud-slave. In domeniul relatiilor romàno-polone, cercetàrile sale, care cuprind un interval de la primele contacte intre romàni fi poloni in sec. al
359