s-ar fi putut ca si de data aceasta sa se ajungà la o confiscare, ca in 1860. Existind acest acord, chestiunea — cu tot riscul mare pe care l-a comportat din cauza unei eventuale intervenpi militare turcesti — a fost dusà la bun sfìrsit, si am fàcut astfel un remarcabil serviciu prietenilor si vecinilor nostri sirbi1.
    ìn privinta tratativelor diplomatice cu acestia din urmà, e de semnalat cà, potrivit informatiilor eonsulului francez Tillos, incà din primàvara lui 1862, din martie, sosise la Bucuresti un trimis al principelui Mihail Obrenovici, ca sà asigure « trecerea armelor prin cuprinsul Principatelor ». Primul ministru román, Barbu Catargiu, convenise, in cele din urmà, la aceastà trecere, in urma insistentelor eonsulului rus Giers 2. Putin timp dupà aceea, in vara lui 1862, avea loc intrevederea din tabara de la Sculeni intre Cuza si reprezentantul guvernului rus, cind chestiunea fusese definitiv transatà. Tot in varà, la 24 iulie /5 august 1862, Cuza recomanda lui Mihail Obrenovici, printr-o scrisoare, pe maiorul de artilerie Herkt din armata romàna, trimis in misiune oficialà sà viziteze arsenalul din Kraguevatz 3. Credem cà, pe lingà misiunea oficialà, publicà, Herkt a avut si una secretà in legàturà cu tranzitul armelor sirbesti. Cu acest prilej, se vor fi comunicat stiri si se vor fi aranjat modalitàtile trecerii peste Dunàre, pe la Gruia. N-avem, evident, nici un document scris in aceastà privintà, dar supozitia pe care o facem rezultà, socotim, cu necesítate, din logica lucrurilor, din felul cum s-au desfàsurat eie.
    S-a emis de càtre Gh. Duzinchievici presupunerea cà s-ar fi incheiat chiar, « ìnainte de noiembrie 1862 », un tratat de aliantà intre Serbia si Romània 4. Documéntele cunoscute pinà acum nu mentioneazà un asemenea tratat, de aceea R. V. Bossy care s-a ocupat de aproape de relatiile noastre diplomatice cu Belgradul, nu crede in existenta lui la aceastà datà 5. In raportul pe care-1 adreseazà càpitanul Anghelescu ministrului de ràzboi la 24 decembrie st.v.
1862,	descriind primirea fàcutà de sirbi delegatici de ofiteri romàni la Radue-vatz, spune cà in sala Consiliului comunal din acest oras s-a dat un banchet « spre a sàrbàtori intiile pasuri ale aliantei romàno-sirbe » 6. Trebuie luatà aceastà expresie stricto sensu, considerind-o ca o dovadà a existentei unui tratat de aliantà ? Sau e numai un fel de a exprima relatiile strinse dintre cele douà popoare §i state, relatii ce-si gàsiserà expresia cea mai vie toemai in felul cum se organizase tranzitul armelor prin tara noastrà ? ìnclinàm spre a doua explicatie ; credem cà nu se ajunsese la o aliantà formalà, concretizatà printr-un tratat in regulà, desi ea ar fi fost foarte normalà si legitimà, datà fiind identitatea
      1	Succesul tranzitului armelor sîrbeçti prin Romania este cu atit mai remarcabil, cu cìt un transport de plumb çi salpetru efectuat pe Dunàre la ìnceputul lui noiembrie 1862 de un slep grecesc remorcat de un vas rus fusese confiscai de turci la Vidin, pe cind naviga spre Serbia. Autoritàrie turceçti consideraserà ìncàrcàtura drept contrabandà de ràzboi. Yezi Riker, op. cit., p. 486—487.
      2	Raportul lui Tillos càtre Drouin de Lhuys, in Riker, op. cit., p. 486.
     3	Scrisoarea se aflà in arhiva Cuza Vodà, ms. 4 860, f. 80—81, çi a fost publicatà de Gh. I. B r à t i a nu, op. cit., p. 149—50. Pentru maiorul Herkt, ajuns in urmà generai, unul din offerii tehnicieni cei mai destoinici ai armatei noastre si care a avut mai multe misiuni in Serbia, vezi çi general R. Rosetti, Lettres militaires roumaines (1862—1863), in RHSEE VI (1929), p. 161-168.
     4	Gh. Duzinchievici, Din vremea lui Cuza Vodâ, p. 3.
     5	R. V. Bossy, Agentia Belgrad., p. 11, nota 3. G h. I. B r à t i a n u, op. cit., P- 141, crede câ a fost posibilà încheierea unui asemenea tratat, dar câ el n-a fost ratificat pînà la urmâ. Vezi §i R. P e r o v i c i, op. cit., p. 222—231, unde se discutà ipoteza unui asemenea tratat.
     6	Vezi anexa 4.
41