Acestea sint informajiile pe care ni le aduc izvoarele diplomatice. In aceea§i problemá monumentele epigrafice pot aduce §i ele únele lámuriri1. Acestea sint purine §i toate provin din timpul lui §tefan cel Mare, care pun j inscrip^ii la Rádáu^i, Bistri^a §i Neam{, pe mormintele unora din predecesorii sái. Este de observat cá data morjii celui ingropat sub lespede nu este pusá decit la Ana, so^ia lui Alexandru cel Bun (m. 2 noiembrie 1418), la Anastasia, fiica lui La{cu voievod (m. 26 martie 1420), ?i la ^te/an, fiul lui Alexandru cel Bun (m. 13 iulie 1447). La toate celelalte, care privesc perioada mai veche, lipse?te orice indicate cronologicá a. In faja acestor inscrip^ii lipsite de elementul esencial, data, putem face totu§i douá obser-va^ii. Cea dintii prívente posibilitá^ile de informare pe care le-a putut avea §tefan cel Mare in momentul cind a luat hotárirea sá eternizeze memoria predecesorilor. Aceste informa^ii erau cu totul reduse. La curtea domneascá ?i la mánástirile respective atunci nu existau anale din care sá reiase mai mult. Aceastá lipsá il va fi determinat pe íjtefan cel Mare sá puna sá se alcá-tuiascá crónica {ári*, dar ea nu privea decit domnia lui insu§i, care era cunoscutá si se putea nara cu certitudine. Cea de-a doua observare este mult mai interesantá §i concludentá. Ea prive§te pietrele de mormint de la Rádáuji, care, prin ordinea pe care o au in bisericá, ne dau o cheie, in másura in care credem cá §tefan cel Mare a pástrat mormintelor ordinea lor preexistentá. Douá din ele sint a?ezate la peretele sudic ?i privesc pe Bogdan cel dintii §i pe urmasul sáu Lajcu, iar a treia are o inscrip^ie ?tearsá 4. Cinci sint la peretele nordic §i privesc pe §tefan, care a bátut pe unguri la Ghindáoani, pe Roman, pe Bogdan, fratele lui Alexandru cel Bun, pe alt Bogdan, fiul (?) lui Alexandru cel Bun. Toate acestea sint in naos. Cele din pronaos privesc pe Anastasia, fiica lui La^cu voievod, §i pe Stana, mama lui §tefáni|á voievod, care i-a §i pus-o. Ordinea in care sint puse, a§a cum am arátat-o aici, porne^te de la altar, in consecin^á aratá insási ordinea ingropárii celor morji. 'Jinind seama de faptul cá intr-o bisericá aceste locuri sint rezer-vate ctitorilor §i neamului respectiv, putem presupune cá avem de-a face intr-adevár cu neamul lui Bogdan cel dintii, pe care §tefan cel Mare il pune astfel in fruntea strámo^ilor sái. La Rádáuji, patru din inscrip^iile puse de §tefan cel Mare privesc pe patru voievozi, predecesori ai lui Alexandru cel Bun. Lipsesc deci doi dintre ace?ti predecesori: Petru fi luga. Despre luga crónica spune cá 1-a luat Mircea Voievod cu sine, iar alte informa^ii aratá cá ar fi fost ingropat in altá parte. Despre Petru insá nu §tim nimic. S-au emis ipoteza cá a fost ingropat la Sf. Nicolae din Poianá, adicá la Pobrata, dupá unii 4, sau la NeamJ, dupá atyii 5. Hingala, in care caz cronicarul ar fi tinut sá arate aceastà legàturS matrimoniala polono-moldoveana. Aladar, doamna Ana la acea datà traia. Mai mult ìncà. ín douS documente din 13 aprilie fi 12 iulie 1415, danii cátre mànàstiri, Alexandru insufi vorbefte numai de « sánátatea domniei-mele fi a copiilor domniei-mele». Neamintind fi de sánátatea doamnei, rezultS ín mod precia cà acum era vàduv. Deci data din inscrip^ie ràmine sub bánuialá ; ar trebui aá fie 2 noiembrie 1414 (6922). Paleografie, deci fi epigrafie, lapicidul a putut confunda pe B cu 55, scriind loc de si^kìR, cum va fi foat in textul manuacria ce i se va fi dat. 1 Cea mai bunà edi^ie a inscripjiilor bucovinene ràmine cea datà de Kozak. Pentru cele din epoca lui §tefan cel Mare ae poate consulta Repertoriul monumentelor fi obiectelor de artà din timpul lui §tefan cel Mare, Edit. Acad. R.P.R., 1958, p. 246 — 275, cu rezerve in ce privefte traducerea textelor. 2 Pentru claritate vezi spitele de neam in tabelul nr. 2, Moldovenii. • S-a bànuit cà mormintul este fie al doamnei lui Bogdan, fie al doamnei lui La{cu ;cf. V. Bràtuleacu, Piatra de mormint a lui Bogdan al II-lea, tatàl lui §tefan cel Mare, in« Mitropolia Moldovei», XXXVII, (1961), p. 673. Dacà acest mormint era pe vremea lui §tefan cel Mare, ne intrebàm de ce nu a pus lespede fi pe el, care ar fi rezistat la fel cu celelalte. Ori era al unei peraoane care nu fàcea parte din neamul domnesc? in tot cazul nu credem sà fi fost al unei femei, càci nu e locul rezervat acestora. Locurile de aici, totufi, trebuie sà fi foat ocúpate, de vreme ce §tefan I, la 1399, a fost ingropat la zidul din partea nordicà a bisericii. Cercetàri arheologice sub leapezi nu vor putea oare sà ne aducà làmuriri suplimentare? * P. P. Panaitescu, Din istoria luptei pentru independenfà, p. 106 —107, pune mare pre£ pe inscripta aflatà la Pobrata, pe care §tefan cel Mare ar fi pus-o pe mormintul lui « Petru voievod fiul lui §tefan voievod cel bàtrin». Impotriva acestei identificàri existà Ìnsà obiec^ii. Aceastà inacrip|ie a fost publicatà mai íntii de N. Iorga, Inscripfii, I, p. 59 — 60, care n-a putut citi sigur decit flcTpa ROtRO\ CN$ CTdpar© OTi^dHd R¿íR0.\